Am decis sa impart si cu restul lumii cartile care mi se par sau mi s-au parut mie bune. Cum bine stiu prietenii mei, eu am terminat limbi straine sectia japoneza, astfel ca este si normal sa vorbesc despre carti de autori japonezi. Ca doar de asta m-am apucat de japoneza, ca eram fascinata de cultura lor asta asa mai ciudatica :P
Cum ziceam, ma apuc de facut recenzii dar unele asa sa se vada ca au fost facute de mine. Inca mai ma gandesc daca sa prezint doar cartea sau sa prezint autorul.
Astazi o sa va vorbesc un picut despre un autor care mi se pare foarte interesant, mai ales ca le are si cu paranormalul dus spre limita S.F-ului si parca nici chiar atat de departe:Yamada Taichi. Este un nene deja de o varsta respectabila , care are la activ atat carti, dar si o ecranizare dupa unul din romanele sale.
In Romania s-au publicat romanele "Straini" si "In cautarea unei voci din departare".
Ce sa spun despre cartile astea? In primul rand ele reflecta o conceptie total diferita despre viata dar mai ales despre moarte. Imi sustin parerea cand spun ca ele trebuie citite, pentru ca daca m-as apuca sa le povestesc si-ar pierde tot farmecul. Oricum autorii contemporani secolului 20 au adus altceva, mai ales din punctul de vedere al cititorilor straini. Din puntul de vedere al japonezilor s-a produs o oarecare intoarcere la origini, la vechile mituri si legende atat buddhiste cat si mai ales cele shinto-iste.
Pentru un cititor nefamiliarizat cu Japonia cu conceptiile de viata ale locuitorilor acelor meleaguri cartile pot fi citite si intelese, dar intelese poate la un nivel oarecum superficial. Pentru un cititor nipon insa, trimiterile care mituri antice sau care scriitorii clasici sunt evidente. Japonezii au avut din totdeauna placerea pe care europenii sau americanii nu au cunoscut-o vreodata de a impleti vechiul cu noul. La japonezi vechiul a fost mereu "reciclat", tocat, maruntit si bagat la marele blender alaturi de nou. Noul fiind ori local ori international. Ce a iesit a fost rareori ceva de neinteles, in majoritatea cazurilor a iesit ceva ce doar dintr-un blender nipon putea iesi.
"Staini" pune in valoare legatura celor ramasi in urma cu cei disparuti. Este un roman foarte interesant desi destul de scurt, nu este deloc stufos si se poate citi lejer in maxim o zi,asta daca vrem sa facem pauze de tigara cafea etc etc. Povestea se dezlantuie pe nepregatite si te inlantuie astfel ca nu mai poti lasa cartea din mana. Vrei sa afli ce se petrece si cu fiecare pagina data ramai tot mai surprins. Hideo Harada pare a fi japonezul tipic si in nici un caz nu se poate confunda cu vreun personaj din cine stie ce roman european. Ce i se intampla lui pare a fi ceva firesc ceva ce nu ar deranja niciodata ochiul si mintea unui cititor nipon, dar pe a celui european o va face cu siguranta. Intalnirea si mai ales coabitarea cu parintii de mult plecati dar si cu vecina cu cicatrice sunt si nu sunt tocmai suspicioase. Sfarsitul este unul foarte interesant si admit ca nu m-as fi gandit la o astfel de posibilitate.
"In cautarea unei voci din departare" scoate la iveala modalitatea de a te casatori din Japonia si problemele pe care le poate ascunde un demers de genul acesta. Tsuneo pare a fi un barbat normal, un om care munceste pentru a preveni sederea la negru pe teritoriul Japoniei. El ascunde totusi un secret care il macina, si pana ce nu apare femeia a carei voce incepe in mod bizar sa o auda, el nu se poate elibera. De ce anume trebuie sa se elibereze? De secretul sau dar si de ...casatoria impusa, cea fara dragoste sau apropiere sufleteasca. Va reusi el oare? Si acest sfarsit este unul cu descarcari electrice si total imprevizibil, desi personal il prefer pe cel din "Straini".
Deci pentru aceste zile de mai va recomand "Straini" si "In cautarea unei voci din departare", pentru niste perceptii total diferite de ale noastre, ale romanilor, si pentru a largi orizontul nu doar al cunoasterii ci mai ales pe cel al perceptiei.
Lectura placuta.
PS: Cartile au aparut in Colectia "Raftul Denisei"
Am decis sa impart si cu restul lumii cartile care mi se par sau mi s-au parut mie bune. Cum bine stiu prietenii mei, eu am terminat limbi straine sectia japoneza, astfel ca este si normal sa vorbesc despre carti de autori japonezi. Ca doar de asta m-am apucat de japoneza, ca eram fascinata de cultura lor asta asa mai ciudatica :P
Cum ziceam, ma apuc de facut recenzii dar unele asa sa se vada ca au fost facute de mine. Inca mai ma gandesc daca sa prezint doar cartea sau sa prezint autorul.
Astazi o sa va vorbesc un picut despre un autor care mi se pare foarte interesant, mai ales ca le are si cu paranormalul dus spre limita S.F-ului si parca nici chiar atat de departe:Yamada Taichi. Este un nene deja de o varsta respectabila , care are la activ atat carti, dar si o ecranizare dupa unul din romanele sale.
In Romania s-au publicat romanele "Straini" si "In cautarea unei voci din departare".
Ce sa spun despre cartile astea? In primul rand ele reflecta o conceptie total diferita despre viata dar mai ales despre moarte. Imi sustin parerea cand spun ca ele trebuie citite, pentru ca daca m-as apuca sa le povestesc si-ar pierde tot farmecul. Oricum autorii contemporani secolului 20 au adus altceva, mai ales din punctul de vedere al cititorilor straini. Din puntul de vedere al japonezilor s-a produs o oarecare intoarcere la origini, la vechile mituri si legende atat buddhiste cat si mai ales cele shinto-iste.
Pentru un cititor nefamiliarizat cu Japonia cu conceptiile de viata ale locuitorilor acelor meleaguri cartile pot fi citite si intelese, dar intelese poate la un nivel oarecum superficial. Pentru un cititor nipon insa, trimiterile care mituri antice sau care scriitorii clasici sunt evidente. Japonezii au avut din totdeauna placerea pe care europenii sau americanii nu au cunoscut-o vreodata de a impleti vechiul cu noul. La japonezi vechiul a fost mereu "reciclat", tocat, maruntit si bagat la marele blender alaturi de nou. Noul fiind ori local ori international. Ce a iesit a fost rareori ceva de neinteles, in majoritatea cazurilor a iesit ceva ce doar dintr-un blender nipon putea iesi.
"Staini" pune in valoare legatura celor ramasi in urma cu cei disparuti. Este un roman foarte interesant desi destul de scurt, nu este deloc stufos si se poate citi lejer in maxim o zi,asta daca vrem sa facem pauze de tigara cafea etc etc. Povestea se dezlantuie pe nepregatite si te inlantuie astfel ca nu mai poti lasa cartea din mana. Vrei sa afli ce se petrece si cu fiecare pagina data ramai tot mai surprins. Hideo Harada pare a fi japonezul tipic si in nici un caz nu se poate confunda cu vreun personaj din cine stie ce roman european. Ce i se intampla lui pare a fi ceva firesc ceva ce nu ar deranja niciodata ochiul si mintea unui cititor nipon, dar pe a celui european o va face cu siguranta. Intalnirea si mai ales coabitarea cu parintii de mult plecati dar si cu vecina cu cicatrice sunt si nu sunt tocmai suspicioase. Sfarsitul este unul foarte interesant si admit ca nu m-as fi gandit la o astfel de posibilitate.
"In cautarea unei voci din departare" scoate la iveala modalitatea de a te casatori din Japonia si problemele pe care le poate ascunde un demers de genul acesta. Tsuneo pare a fi un barbat normal, un om care munceste pentru a preveni sederea la negru pe teritoriul Japoniei. El ascunde totusi un secret care il macina, si pana ce nu apare femeia a carei voce incepe in mod bizar sa o auda, el nu se poate elibera. De ce anume trebuie sa se elibereze? De secretul sau dar si de ...casatoria impusa, cea fara dragoste sau apropiere sufleteasca. Va reusi el oare? Si acest sfarsit este unul cu descarcari electrice si total imprevizibil, desi personal il prefer pe cel din "Straini".
Deci pentru aceste zile de mai va recomand "Straini" si "In cautarea unei voci din departare", pentru niste perceptii total diferite de ale noastre, ale romanilor, si pentru a largi orizontul nu doar al cunoasterii ci mai ales pe cel al perceptiei.
Lectura placuta.
PS: Cartile au aparut in Colectia "Raftul Denisei"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu