Tanizaki Junichiro

Si acum despre unul dintre autorii de la inceputurile mele intr-ale niponologiei: Tanizaki Junichiro. Un domn care la vremea lui (prima parte a secolului 20)a socat cu cele descrise. Prima carte a lui am citit-o inca de pe vremea liceului, in germana. Se numeste "Kagi" adica "Cheia". Nu stiu sa existe traducere in romana. Carte este tipica pentru Tanizaki. Prezinta viata unui barbat ajuns la o varsta la care doar "drogul" ii mai mentine potenta. Cartea este compusa din doua jurnale cel al barbatului si cel al sotiei. Povestea este dementiala si atat de bine scrisa incat nimeni dar absolut nimeni nu ar putea sa-si dea seama de sfarsit. O poveste despre viata sexuala a unui cuplu la prima vedere conventional, care este orice numai asta nu. O poveste despre inselatorie, despre mister, despre ce este in stare sa faca o femeie pentru ea si pentru fiica ei.

Find beauty not only in the thing itself but in the pattern of the shadows, the light and dark which that thing provides.

"Labirintul destinului" sau Manji in japoneza a fost tradusa si pentru cei ce doresc sa citeasca ceva ce seamana ca stil destul de mult cu romanul descris mai mult pot sa il aleaga pe acesta. La fel, intriga, mister, dragoste, perversitate...Un adevarat cocktail Molotov.Oricum zic eu ca merita banii. Ultima carte pe care am citit-o acum vreo doua saptamani a fost " O pisica, un barbat si doua femei". De dimensiuni mai reduse fata de cele anterioare, acest roman este unul tipic pentru Tanizaki. Un triughi amoros cel putin bizar, compus din fosta si actuala iubita plus un barbat cam..pampalau, condimentat cu o pisica la care cei trei cat si mama soacra (mama lui) se raporteaza fiecare intr-un mod care mai de care mai bizar. Fosta iubita ajunge sa primeasca pisica pe care nici macar nu o suporta, si mai mult ajunge sa o indrageasca. Barbatul care rasfata pisica mai mult decat pe propria iubita, ajunge dintr-un capriciu al actualei iubite sa renunte la pisica. Actuala iubita la randul ei desi la inceput pisica i se parea un animalut dragalas, ajunge treptat sa o gelozeasca si sa-si doreasca sa dispara cat mai repede. Sfarsitul? Unul pe masura.

We Orientals find beauty not only in the thing itself but in the pattern of the shadows, the light and darkness which that thing provides.

Va recomand macar cele doua traduceri, tuturor celor care nu se dau in laturi de la a naviga prin colturile ascunse ale mintii si sufletului de orice gen sau nationalitate ar fi el. PS: Tocmai citesc Club Gourmet, o colectie de nuvele. Cand termin voi reveni cu detalii.

Yamada Taichi

Am decis sa impart si cu restul lumii cartile care mi se par sau mi s-au parut mie bune. Cum bine stiu prietenii mei, eu am terminat limbi straine sectia japoneza, astfel ca este si normal sa vorbesc despre carti de autori japonezi. Ca doar de asta m-am apucat de japoneza, ca eram fascinata de cultura lor asta asa mai ciudatica :P Cum ziceam, ma apuc de facut recenzii dar unele asa sa se vada ca au fost facute de mine. Inca mai ma gandesc daca sa prezint doar cartea sau sa prezint autorul. Astazi o sa va vorbesc un picut despre un autor care mi se pare foarte interesant, mai ales ca le are si cu paranormalul dus spre limita S.F-ului si parca nici chiar atat de departe:Yamada Taichi. Este un nene deja de o varsta respectabila , care are la activ atat carti, dar si o ecranizare dupa unul din romanele sale. In Romania s-au publicat romanele "Straini" si "In cautarea unei voci din departare". Ce sa spun despre cartile astea? In primul rand ele reflecta o conceptie total diferita despre viata dar mai ales despre moarte. Imi sustin parerea cand spun ca ele trebuie citite, pentru ca daca m-as apuca sa le povestesc si-ar pierde tot farmecul. Oricum autorii contemporani secolului 20 au adus altceva, mai ales din punctul de vedere al cititorilor straini. Din puntul de vedere al japonezilor s-a produs o oarecare intoarcere la origini, la vechile mituri si legende atat buddhiste cat si mai ales cele shinto-iste. Pentru un cititor nefamiliarizat cu Japonia cu conceptiile de viata ale locuitorilor acelor meleaguri cartile pot fi citite si intelese, dar intelese poate la un nivel oarecum superficial. Pentru un cititor nipon insa, trimiterile care mituri antice sau care scriitorii clasici sunt evidente. Japonezii au avut din totdeauna placerea pe care europenii sau americanii nu au cunoscut-o vreodata de a impleti vechiul cu noul. La japonezi vechiul a fost mereu "reciclat", tocat, maruntit si bagat la marele blender alaturi de nou. Noul fiind ori local ori international. Ce a iesit a fost rareori ceva de neinteles, in majoritatea cazurilor a iesit ceva ce doar dintr-un blender nipon putea iesi. "Staini" pune in valoare legatura celor ramasi in urma cu cei disparuti. Este un roman foarte interesant desi destul de scurt, nu este deloc stufos si se poate citi lejer in maxim o zi,asta daca vrem sa facem pauze de tigara cafea etc etc. Povestea se dezlantuie pe nepregatite si te inlantuie astfel ca nu mai poti lasa cartea din mana. Vrei sa afli ce se petrece si cu fiecare pagina data ramai tot mai surprins. Hideo Harada pare a fi japonezul tipic si in nici un caz nu se poate confunda cu vreun personaj din cine stie ce roman european. Ce i se intampla lui pare a fi ceva firesc ceva ce nu ar deranja niciodata ochiul si mintea unui cititor nipon, dar pe a celui european o va face cu siguranta. Intalnirea si mai ales coabitarea cu parintii de mult plecati dar si cu vecina cu cicatrice sunt si nu sunt tocmai suspicioase. Sfarsitul este unul foarte interesant si admit ca nu m-as fi gandit la o astfel de posibilitate. "In cautarea unei voci din departare" scoate la iveala modalitatea de a te casatori din Japonia si problemele pe care le poate ascunde un demers de genul acesta. Tsuneo pare a fi un barbat normal, un om care munceste pentru a preveni sederea la negru pe teritoriul Japoniei. El ascunde totusi un secret care il macina, si pana ce nu apare femeia a carei voce incepe in mod bizar sa o auda, el nu se poate elibera. De ce anume trebuie sa se elibereze? De secretul sau dar si de ...casatoria impusa, cea fara dragoste sau apropiere sufleteasca. Va reusi el oare? Si acest sfarsit este unul cu descarcari electrice si total imprevizibil, desi personal il prefer pe cel din "Straini". Deci pentru aceste zile de mai va recomand "Straini" si "In cautarea unei voci din departare", pentru niste perceptii total diferite de ale noastre, ale romanilor, si pentru a largi orizontul nu doar al cunoasterii ci mai ales pe cel al perceptiei. Lectura placuta. PS: Cartile au aparut in Colectia "Raftul Denisei"