31 mai 2009

Iglesias for ..ever :)

Si pentru ca e duminica iar ieri am dansat cum nu o mai facusem de mult, tocmai pe aceasta melodie o dau azi spre ascultare. Enjoy people si vorba lu' nenea Iglesias: gustati viata :)

29 mai 2009

Zambi

...e pe punctul de a fi gata. Abia astept. Mai am un pic si mor de nerabdare, desi se zice ca nerabdarea si mersul pe doua roti nu ar face casa buna. Oricum abia astept sa fie gata sa mergem la plimbarica. Ne-am mozolit aseara de ulei, dar hmm...i liked it. E fata mea si trebuie sa am grija de ea. Ca asa o sa aiba si ea de mine. E interesant sa iti bagi nasul prin toate alea, mai vezi si tu pe unde e lantul, cum se pun axele si pe unde curge uleiul. E chiar distractiv. Asta bineinteles in cazul in care ai un om desptept si priceput prin zona care doar mai mormaie "da-mi si mie cricketul si o tubulara de 10" :P Si in fata ta vezi cum rechinuta se face bine si creste tot mai mare :) Cum ziceam..haida copii la plimbare ca a venit varaaaaaaaaaaa.
PS: Frumoasa motocicleta asta,nu? M-a intrebat careva zilele trecute de poza ca e tare reusita. E luata de pe un site american, si mi-a placut, are personalitate. Hmm? As face-o pe Zambi asa, cred ca i-ar sta bine cu asa niste ochi mari. PS2: Super tare cantecul lui Springsteen. L-am cautat de mi-au iesit ochii.Hai ca l-am gasit in sfarsit. Enjoy!

28 mai 2009

Cruelty...:(

Tocmai am vazut un minut din filmuletul de mai jos si..nu pot spune decat ca putem spera ca imaginile sa fie contrafacute dar nu prea cred. Cand ma aude lumea ca nnu mai manac carne de peste 4 ani zice ca sunt cu capul, dar uitandu-ma la acest film nu pot spune ca am facut ceva gresit. Discutia e lunga si nu cred ca are rost sa spun ce motive am avut eu ( de sanatate), dar cred ca..e mai bine asa. Cel putin pentru mine. Chiar daca sunt zile in care nu prea mai am chef de mancat legume sau branza. Va las sa va uitati pe acest site...si sa ma anuntati daca mai puteti manca produse din carne dupa. Si daca da, inseamna ca aveti nervii tari..sau..:( http://www.chooseveg.com/animal-cruelty.asp

27 mai 2009

Sidebar

Dragi cititori amatori de diverse, va recomand ultimele noutati in materie de linkuri de pe acest mirific, daca mi se permite sa spun asa, blog: side bar-ul devine din ce in ce mai neincapator si mai avid dupa informatii diverse. Am trecut prin linkurile catre youtube, prin versuri si arhiva, si am ajuns la bancuri :), chestii de notat in agenda si acum linkuri pentru timpul liber. Va recomand sa bagati un ochi si daca va place vreo locatie sa dati o raita pe acolo. Noi le-am probat pe toate si deci le recomand cu caldura. Piranha nu cred ca mai are nevoie de introduceri, stie toata lumea locatia, si a devenit si mai ok de cand au mai schimbat si ei una alta la interior. Cocosu e un loc interesant mai ales daca vrei atmosfera relaxata si muzica live..lautareasca, populara si chiar si usoara :) Biker's e prin Otopeni dar se merita drumul pana acolo. E altceva.. Christie's l-am cunoscut cu vreo cativa ani in urma si ma mira si acum preturile dar mai ales cantitatile enorme oferite in schimbul banutilor.:P Iar cele doua pensiuni sunt pentru cei care vor altceva si sunt in pana de idei. Amandoua vizitate de noi. Si oricum sunt locuri unde o sa mai mergem cu siguranta.

26 mai 2009

Pentru plictisiti...

Aloooo lume care esti plictisita, vezi ca alti nu e :P "E" ca e sub 50! Am primit o apostrofare de la colega de suferinta din blogosfera, Emilia, astfel ca m-am simtit si iote ca mai bagai ceva. Acum sunt in asteptare. Zambi a mea e in garaj asteapta ca domnul meu scump sa isi faca timp si de ea. Si cum timp e dar e pentru altele mai importante aducatoare de fonduri nu haplea mancatoare ca a mea, o sa mai astept ceva vreme. Sa speram ca pana saptamana viitoare o sa fie gata. Acum va primi saracuta fata mea mumoasa ulei Motorex. Sa vedem asta cum ii place. A da, si Rozi intra la revizie pentru schimbat ulei. Putoline-ul ala de anul trecut nu pare sa ii mai placa, asa ca face urat la schimbat viteze, caraie mai rau ca o cioara intrata pe o linie de fax. Intre timp Aprilica a intrat la dezmembrare. Pentru cei interesati de bucati dintr-un Pegaso din 93 nu ezitati sa scrieti ori acilisa ori pe mociclism. http://www.motociclism.ro/forum/index.php?s=&showtopic=367162&view=findpost&p=1903422 Deci dragi tovarasi si pretini va las acum cu muzichia recent descoperita in urma vizionarii unui film interesant ce sa zic. Filmu se cheama "Amurg" e cu bampiri deci e ok, iar cantatorii se cheama Paramore. Dedicatie speciala pentru Scumpi meu: My heart...:*
PS: Bebe-ul meu, aka Dana2 se apuca de soferit. Hihi. Sa speram ca Ionel va suporta tratamentul aplicat si nu va sucamba. Desi vorba aia, nu a sucombat el la mine, deci e tare si suporta cu stoicism. Spor la invatat!

22 mai 2009

Muzichie

Ma tot gandesc la ce muzica mi-a placut de-a lungul timpul, daca ceva s-a schimbat sau dimpotriva a ramas la fel. Ce e drept e drept mi-a placut muzica buna din totdeauna.Imi amintesc cu mare placere cand eram mica si mergeam la gradinita ma trezea mama dimineata cu Trei culori la radio ( ok, nu e muzica buna, but it's something I can recall :P). Ascultam Sacrifice a lui Elton John si Gabriel Dorobantu :) pe atunci. A da si Loredana Groza. Cate valuri a facut Buna seara iubito, nu ca pricepeam eu pe la 4 ani despre ce era vorba in propozitie, dar suna bine melodia. A si Mihaela Runceanu si Aurelian Andreescu.Apropos de cele doua mari talente are Romaniei: m-am bucurat enorm cand Jurnalul National a scos CDurile cu ei. Le am cumparat si le ascult cand am timp cu foarte mare placere. Ce pot sa spun decat: mare pacat pentru ca nu mai sunt printre noi. Din repertorul international aveam ABBA si Roxette, ce vocalize mai faceam pe o caseta cu Crash, Boom , Bang pe la o vecina de la o scara mai incolo.Bineinteles ca erau si New Kids on the Block, East 17 si mai apoi Take That ( ua ce mare fan am fost :) ). Si normal, cine nu asculta Depeche Mode?? Mi-a placut mult de tot muzica de pe coloana sonora a serialului Twin Peaks. Are ceva magic. A si tangoul acela mirific din Parfum de femeie. Vremea a trecut si Take That nu mai erau asa ca am trecut la Robbie Williams direct. Mare om, mare caracter :D I love him still! Prin 2000 s-a produs un declic si hopa am dat la un moment dat prin februarie pe la radio peste o melodie care avea sa isi puna pecetea pe urmatorii ani ai vietii: Join me. De aici a inceput un traseu anevoios de fan HIM...si cam tot din 2000, de la un CD dat de cineva spre ascultare mi se trage si pasiunea pentru vocea Tarjei si versurile lui Thuomas. She is my sin imi place si acum. Acum pot spune ca mi-am mai rafinat gusturile muzicale si ascult diverse: de la Anouk la Lara Fabian, trecand prin L'ame immortelle si Savage garden, ajungand la Robbie Williams, Lacuna Coil, Roxette si altii. Am devenit fan Leonard Cohen si zic ca s-a meritat pentru ca e un om deosebit. Evanescence si Breaking Benjamin ne fac zilele mai frumoase, iar Rammstein si Tori Amos, tanti Tori cum ii spun eu :), raman preferatii mei pentru anumite stari de spirit. Muzica este diversa, genurile sunt diferite, totul e sa sune bine. Si cum bine se stie, a suna bine inseamna de la om la om total altceva. Muzica clasica va avea mereu ceva aparte pentru mine, ca de altfel si raposatul Falco. De la Mozart la Verdi trecand prin Vivaldi si Wagner as asculta orice. Rahmaninov si Tchaicovski au sunat din totdeauna foarte foarte bine pentru urechile mele. Nu regret decat faptul ca de un an incoace nu am mai apucat sa merg la opera, dar promit sa repar aceasta eroare. Va recomand Nabucco. eu una l-am vazut de cel putin 10, dar de fiecare data m-a emotionat. Opera asta are ceva sublim in ea, si cum mie din totdeauna mi s-au parut extraordinare corurile ce pot sa mai spun de acela celebru din Nabucco? Poate doar ca este divin... Asa ca imi iau ramas bun pentru acum cu speranta ca v-am facut pofta sa ascultati niste muzica buna. Ma rog, fiecare cu ce-i place si mai ales cu ce inseamna muzica buna pentru el/ea. Enjoy the silence!

21 mai 2009

Murakami Ryu, rebelul

Ne continuam periplul prin lumea minunata a Japoniei si ajungem astazi la unul dintre preferatii mei: domnul Murakami, Ryu Murakami. O sa ajungem si la celalalt Murakami, el fiind logic preferatul meu celalalt :) Murakami Ryu este un tip genial, dupa umila mea parere. Este un fel de David Lynch al Japoniei, un Lynch al cartilor nu al filmelor. Cred acum ca mi-a venit ideea, ca lui Lynch i-ar place la nebunie sa faca o ecranizare dupa Ecstasy de exemplu. Deja si vad un fel de Wild at heart partea a doua. Inca nu stiu cine ar fi protagonistii, actorii vreau sa spun,dar ar gasi el Lynch unii pe masura. Cu siguranta. Cum spuneam, Murakami este un extravagant, un nonconformist, unul caruia ii place sa arate toate dedesubturile, caruia nu ii este frica de nimic, personajelor lui insa le este frica de..diverse. Cartile lui atrag, incita, iti excita nervii, privirea, gandirea, simturile. Te atrag in mijlocul vartejului din care nici cand ai terminat de citit s-ar putea sa nu mai scapi. Are el un fel de a scrie care pe mine ma lasa buimaca de fiecare data. E cred si ceva aproape freudian la mijloc, are cred eu chiar efect terapeutic. Asta depinde de terapie, dar probabil si de "boala" :P Cum spuneam, biblioteca mea e plina de intreaga serie aparuta, sper sa le fi luat pe toate. Am inceput cu "Albastru nemarginit, aproape transparent", am continuat cu "Copiii de aruncat", am trecut prin "Supa miso" si am ajuns la "Ecstasy". "Albastru..." este deseori comparat cu Trainspotting. Eu il vad mai aproape de Blue velvet al lui Lynch. Chiar am senzatia ca personajele trec prin aceleasi transformari. Droguri, sex si ciudateniile vietii sunt toate prezente. Un grup de japonezi tineri experimenteaza viata pe o fosta baza americana si fac cam tot ce le trece prin cap. Si le trec muuuuulte. Eu acest roman il vad ca pe unul scurt dar concis, unul de inceput de initiere. Consider ca a scris totusi altele mai bune. "Copiii de aruncat" este un fenomen pentru mine, ajunge sa fie pe aceeasi treapta cu "Kafka pe malul marii" al lui Haruki Murakami. Sunt carti pe care odata ce le-ai citit te transformi, risti sa nu mai fi la fel. Si poate nu e doar un risc ci un adevar. Cartea asta este o epopee, una moderna in adevaratul sens al cuvantului. Personajele trec prin niste situatii atat de greu de inchipuit si totusi le vezi parca intamplandu-se intr-un real fictiv care te lasa masca. Poveste porneste de la doi bebelusi abandonati in casete de bagaje intr-o gara, si continua cu vietile lor impreuna. Este o intriga extraordinara, cu cei doi baieti la orfelinat si mai apoi la familia adoptiva. Sa ii vezi si sa ajungi sa ii cunosti pana in forul lor interior este ceva fantastic, o aventura pe care o traiesti cu ei impreuna. Dar sa ajungi sa ii cunosti inseamna sa realizezi si cat de diferiti sunt cei doi, sa ajungi sa-i cunosti inseamna sa iti dai seama de faptul ca destinul lor nu a fost niciodata comun.
Pe cînd îşi termina de dat cu ojă degetul mare de la mîna stîngă, bebeluşul, aproape asfixiat în cutia de carton, a început să transpire abundent. Mai întîi sudoarea i-a curs pe frunte, pe piept şi la subsuori, dar treptat i-a acoperit tot corpul şi l-a îngheţat. Şi-a mişcat degeţelele şi a deschis gura. Apoi a izbucnit deodată într-un plîns exploziv, din pricina căldurii. Era imposibil să dormi liniştit în cutia aceea în care nu intra nici un pic de aer proaspăt şi totul era umed. Fierbinţeala îi făcea sîngele să circule de cîteva ori mai repede decît în mod normal şi l-a trezit. În cutia încinsă şi întunecată, bebeluşul s-a născut din nou, la şaptezeci şi şase de ore de cînd ieşise din pîntecele femeii. A continuat să plîngă pînă cînd a fost descoperit.
Este ceva ireal sa te gandesti ca vrei sa iti gasesti mama doar dupa bataile inimii pe care ti-le amintesti si dupa mirosul pe care ea il degaja. Dar la un moment dat declicul se produce, si...nu mai vrei s-o intalnesti ca sa o cunosti si atat ci vrei s-o gasesti ca sa o omori. Sfarsitul povestii? Cititi si promit ca nu veti regreta nici macar O FILA!
În timp ce privea poze cu machetele construite de Hashi pe duşumeaua dormitorului, psihiatrul a început să vorbească: — Cu toatele sînteţi, desigur, învăţate cu copii lipsiţi de contactul cu părinţii, după care tînjesc, şi care se închid în sine. Dacă scoatem din discuţie bolile psihice congenitale, psihozele copiilor şi ale sugarilor au două cauze posibile, şi anume relaţiile cu părinţii şi factorii de mediu. După cum ştiţi ca educatori, într-un anume sens, toţi copiii sînt psihotici. Mentalul se dezvoltă în aceeaşi succesiune ca şi fizicul. Pentru ca această dezvoltare să decurgă după cum trebuie, sînt necesari anumiţi stimuli din mediul înconjurător, anumite indicaţii. Este imposibil însă ca aceasta să se întîmple la modul ideal, ba mai mult, propriile noastre puteri sînt limitate şi un copil care se dezvoltă rămîne cu o sumedenie de probleme nerezolvate. În ceea ce îi priveşte pe cei doi, poate fi o schizofrenie infantilă în fază incipientă şi, în acest caz, este vorba de o deficienţă organică, de o afecţiune cerebrală, probleme de metabolism, sau chiar probleme genetice, din nefericire în stadiul acesta nu mă pot exprima. Dacă cei doi suferă de autism, se poate spune că este un caz medical ieşit din comun, şi eu unul tind să cred că aşa stau lucrurile. Este vorba de o psihoză infantilă simbiotică, o tulburare care apare la separarea de mamă. La aproximativ şase luni, copilul începe să facă distincţia între sine şi celălalt şi îşi pierde sentimentul de unitate cu mama. În acest moment, se refugiază în iluzia plăcută de putere nelimitată a sentimentului de comuniune cu mama, pe care a avut-o în primele şase luni de viaţă. Nu interacţionează cu cei din jur, percepe mediul înconjurător ca fiindu-i ostil, ca fiind cel care l-a despărţit de mamă şi încearcă să îl distrugă. Se închide în sine, în iluzia omnipotenţei. Să luăm de pildă cazul lui Hashio Mizouchi. Refuză aproape în întregime să interacţioneze cu alţii, dar îşi construieşte acele miniaturi neobişnuite. Vedeţi dumneavoastră, autismul poate lua două aspecte, creator sau steril. În cazurile în care pacienţii s-au separat de lume şi sînt într-o stare mentală sărăcită, spunem că avem de-a face cu un autism steril. În cazurile în care există o lume mentală bogată, este vorba de autism creator. Desigur, în cazul lui Hashio Mizouchi, avînd în vedere artifactele pline de imaginaţie pe care le produce, este vorba de cel de-al doilea tip. Apoi, Kikuyuki Sekikuchi. Acest copil acuză teama de nemişcare şi îşi doreşte o deplasare rapidă prin aer, dar nu participă în mod activ în lumea exterioară. Prin această mişcare precipitată încearcă mai degrabă să intre în sine. Obsesia sa, că lîngă el se află ceva care se pregăteşte să îşi ia zborul, cu mare zgomot, denotă de fapt teama pe care o simte faţă de el însuşi. Lucrul în care este adîncit Hashio Mizouchi cînd îşi construieşte grădinile sale miniaturale şi cel de care se teme Sekikuchi Kikuyuki sînt unul şi acelaşi. Ştiţi de fapt despre ce este vorba? Este vorba de energie. De cînd mi-aţi telefonat mi-aţi trezit interesul şi am căutat informaţii despre nou-născuţii descoperiţi în boxele de bagaje. Din 1969 şi pînă în 1975 au fost găsiţi în toată ţara nu mai puţin de 68 de copii. Majoritatea au fost însă abandonaţi după ce muriseră. Dintre cei cîţiva care încă trăiau, mare parte au murit în boxe. Foarte puţini au fost descoperiţi în viaţă, dar şi aceştia au murit în spital, la scurt timp. Singurii supravieţuitori sînt aceşti doi copii. Evident că nu au amintiri conştiente, dar la cîteva ore de la naştere au văzut moartea cu ochii. Această spaimă rămîne la nivel inconştient şi faptul că trupurile lor au rezistat şi au învins e întipărit undeva în memoria lor, fie în corpii mamilari, fie în lobul frontal, fie în hipotalamus. Energia teribilă care i-a făcut pe aceşti doi copii să supravieţuiască se află undeva acolo, şi cîndva va împiedica funcţionarea firească a creierului. Prin urmare, cei doi nu pot controla această energie, într-atît este de puternică. Va dura cîţiva ani pînă cînd vor putea să imprime o anume direcţie acestei energii. — Şi ce ar fi bine să facem? au întrebat călugăriţele. Va trebui să meargă la şcoală şi poate o să îşi găsească nişte părinţi adoptivi. Nu pot creşte normal dacă suferă de autism. — Există un tratament pe care îl consider eficace pentru a putea domoli această energie. Trebuie într-un fel sau altul să îngropăm această energie în circumvoluţiunile creierului pînă cînd ea va putea fi controlată. Trebuie să îngheţăm metaboliţii şi neuronii scăpaţi de sub control. Tratamentul acesta a fost folosit şi dezvoltat în America pentru cazurile de schizofrenie acută provocată de substanţe halucinogene. Pacientul se întoarce încă o dată în pîntecele mamei, într-o stare perfectă de serenitate şi ordine. Este pus să asculte anumite sunete, sunetele unei inimi, acţionate electric; bătăile inimii unei mame, aşa cum le aude un embrion în pîntecele femeii. Inima se aude în interiorul corpului foarte tare, deoarece sunetele nu sînt transmise prin aer, ci prin lichid. Nu este vorba numai de sunete, căci acestea sînt transmise fătului prin vibraţiile sîngelui şi lichidului limfatic. Se aude ca o gamă muzicală complexă. Această tehnică a fost prezentată anul trecut, în America, la o conferinţă de psihiatrie. Atunci, un anume Michael Goldsmith, profesor la Massachusetts Institute of Technology, care se ocupă cu neurochimia – dar în timpul liber scrie romane SF – a făcut o observaţie interesantă: se pare că aceste sunete sînt foarte asemănătoare cu cele pe care le emit sateliţii artificiali de la NASA. Desigur, nu este decît o coincidenţă. Eu am ascultat aceste bătăi de inimă, ca experienţă, şi vă pot spune că este într-adevăr deosebit. Ascultate în stare de semiconştienţă, conferă un sentiment copleşitor de pace şi beatitudine. Dumneavoastră sînteţi credincioase şi poate că nu se cuvine să spun aşa ceva, dar cred că acesta era sentimentul de beatitudine pe care îl răspîndea Hristos. Din ziua următoare, Kiku şi Hashi au început să meargă la spital. Luau o doză de somnifere şi apoi li se punea o înregistrare cu bătăile unei inimi, aşa cum le aude un făt în uter.
"In supa miso" este grozav, este un fel de Blue velvet combinat cu Wild at heart, este ireal si dur, si totusi din nou parca vezi totul intamplandu-se. Un tanar devine ghid pentru straini. Ghid al cartierelor de placeri din Tokyo. Or exista si la noi din astia? Si ce fac, te duc in Bamboo? ;) La un moment dat este "racolat" de Frank, un american ciudat, si de aici tanarul nostru porneste intr-o calatorie de neuitat si din care e cat pe ce sa nu mai scape viu. Exista o scena care aminteste de una din "Wild at heart" ( cea cu impuscarea din greseala si cu zburatacirea capului) dar si cu una din "Kill Bill" ( celebrul masacru de la nunta). Dar in scris...ooo, in scris e altceva. Parca scrisul depaseste cu mult vizualul, tocmai pentru ca trebuie TU, cititorul, sa iti inchipui cum arata personajele, sa le vezi schimonoselile pe fata, sa le citesti ura sau groaza din ochi. Celor slabi de inima sau de inger nu le recomand DELOC romanul acesta. De fapt ca veni vorba nu il recomand pe Murakami. Ultimul roman, "Ecstasy" este o incursiune in viata unul japonez, departe de casa, adica tocmai in vestita America. Acolo da peste niste personaje aproape de basm, dar unul din asta mai suprarealist, care scot din el tot ce credea ca nu exista. Sado-masochismul este in floare, femeile frumoase si barbatii cu bani sunt si ei prin preajma. Totul porneste de la un banal cersator care ii inmaneaza tanarului un bilet cu un numar de telfon. La capatul celalalt al firului, o femeie. Care ce face? Ii propune ...ceva. Ce? Sa ia o pastila de ecstasy atunci cand va fi langa o "amica de incredere". Ce se petrece mai departe? Nici nu o sa va vina sa credeti. Pentru asta luati si cititi. Va recomand calduros ca si coloana sonora: HIM "Bury me deep inside your heart" de pe albumul "Razorblade Romance".

18 mai 2009

850 de km

Doua drumuri in doua zile, dus intors dus intors. E interesanta Valea Prahovei si pe la 8 seara si pe la 4 dimineata, ce sa spun? Nu credeam ca Rozi sa ajunga pe traseu de motocross si sa mai si faca fata cu brio testului? :P Ne simtim ca dupa 1000 de flotari si 1000 de genoflexiuni deh am urcat 7 dealuri si am coborat cam tot atatea vai ( vorba vine ca la 12 noapte cine naiba mai sta sa numere?!) Nu am poze ca doar camera mai lipsea s-o mai car, iar cu telefonul nu am avut chef sa fac. Doritorilor de aventuri le recomand drumul Bucuresti Ploiesti Predeal etc Rasnov Zarnesti Poiana Marului si mai sus pe deal, si daca se poate tot la ore tarzii din noapte. A da, si ca sa fie tacamul complet neaparat cu niste sport touringuri nu cross-uri sau alte asemenea "jucarii" :D Enjoy the ride! PS: Rozi draga de tine, thank you very much ca ne-ai adus safe and sound inapoi.Data viitoare va fi si Zambi cu tine :)
Later edit : Inca ne mai chinuim sa facem consumul care iese cam mic pentru ditamai motorul. Daca stie careva sa imi zica si mie cat e benzina la Petrom ca sa pot face calculele, nu de alta dar iese ceva ametitor gen 4,5% si sincer nu cred ca e asa. Iar daca e..mana mea, Rozi a devenit cea mai buna prietena a noastra :D O vom lua peste tot
.

15 mai 2009

Stire de ultima ora :(

http://life.hotnews.ro/stiri-showbiz-5705991-depeche-mode-anulat-concertul-bucuresti.htm Off... PS: asta e macar ne luam banii pe bilete, ca oricum aveam nevoie :P

14 mai 2009

Tanizaki Junichiro

Si acum despre unul dintre autorii de la inceputurile mele intr-ale niponologiei: Tanizaki Junichiro. Un domn care la vremea lui (prima parte a secolului 20)a socat cu cele descrise. Prima carte a lui am citit-o inca de pe vremea liceului, in germana. Se numeste "Kagi" adica "Cheia". Nu stiu sa existe traducere in romana. Carte este tipica pentru Tanizaki. Prezinta viata unui barbat ajuns la o varsta la care doar "drogul" ii mai mentine potenta. Cartea este compusa din doua jurnale cel al barbatului si cel al sotiei. Povestea este dementiala si atat de bine scrisa incat nimeni dar absolut nimeni nu ar putea sa-si dea seama de sfarsit. O poveste despre viata sexuala a unui cuplu la prima vedere conventional, care este orice numai asta nu. O poveste despre inselatorie, despre mister, despre ce este in stare sa faca o femeie pentru ea si pentru fiica ei.
Find beauty not only in the thing itself but in the pattern of the shadows, the light and dark which that thing provides.
"Labirintul destinului" sau Manji in japoneza a fost tradusa si pentru cei ce doresc sa citeasca ceva ce seamana ca stil destul de mult cu romanul descris mai mult pot sa il aleaga pe acesta. La fel, intriga, mister, dragoste, perversitate...Un adevarat cocktail Molotov.Oricum zic eu ca merita banii. Ultima carte pe care am citit-o acum vreo doua saptamani a fost " O pisica, un barbat si doua femei". De dimensiuni mai reduse fata de cele anterioare, acest roman este unul tipic pentru Tanizaki. Un triughi amoros cel putin bizar, compus din fosta si actuala iubita plus un barbat cam..pampalau, condimentat cu o pisica la care cei trei cat si mama soacra (mama lui) se raporteaza fiecare intr-un mod care mai de care mai bizar. Fosta iubita ajunge sa primeasca pisica pe care nici macar nu o suporta, si mai mult ajunge sa o indrageasca. Barbatul care rasfata pisica mai mult decat pe propria iubita, ajunge dintr-un capriciu al actualei iubite sa renunte la pisica. Actuala iubita la randul ei desi la inceput pisica i se parea un animalut dragalas, ajunge treptat sa o gelozeasca si sa-si doreasca sa dispara cat mai repede. Sfarsitul? Unul pe masura.
We Orientals find beauty not only in the thing itself but in the pattern of the shadows, the light and darkness which that thing provides.
Va recomand macar cele doua traduceri, tuturor celor care nu se dau in laturi de la a naviga prin colturile ascunse ale mintii si sufletului de orice gen sau nationalitate ar fi el. PS: Tocmai citesc Club Gourmet, o colectie de nuvele. Cand termin voi reveni cu detalii.

Yamada Taichi

Am decis sa impart si cu restul lumii cartile care mi se par sau mi s-au parut mie bune. Cum bine stiu prietenii mei, eu am terminat limbi straine sectia japoneza, astfel ca este si normal sa vorbesc despre carti de autori japonezi. Ca doar de asta m-am apucat de japoneza, ca eram fascinata de cultura lor asta asa mai ciudatica :P Cum ziceam, ma apuc de facut recenzii dar unele asa sa se vada ca au fost facute de mine. Inca mai ma gandesc daca sa prezint doar cartea sau sa prezint autorul. Astazi o sa va vorbesc un picut despre un autor care mi se pare foarte interesant, mai ales ca le are si cu paranormalul dus spre limita S.F-ului si parca nici chiar atat de departe:Yamada Taichi. Este un nene deja de o varsta respectabila , care are la activ atat carti, dar si o ecranizare dupa unul din romanele sale. In Romania s-au publicat romanele "Straini" si "In cautarea unei voci din departare". Ce sa spun despre cartile astea? In primul rand ele reflecta o conceptie total diferita despre viata dar mai ales despre moarte. Imi sustin parerea cand spun ca ele trebuie citite, pentru ca daca m-as apuca sa le povestesc si-ar pierde tot farmecul. Oricum autorii contemporani secolului 20 au adus altceva, mai ales din punctul de vedere al cititorilor straini. Din puntul de vedere al japonezilor s-a produs o oarecare intoarcere la origini, la vechile mituri si legende atat buddhiste cat si mai ales cele shinto-iste. Pentru un cititor nefamiliarizat cu Japonia cu conceptiile de viata ale locuitorilor acelor meleaguri cartile pot fi citite si intelese, dar intelese poate la un nivel oarecum superficial. Pentru un cititor nipon insa, trimiterile care mituri antice sau care scriitorii clasici sunt evidente. Japonezii au avut din totdeauna placerea pe care europenii sau americanii nu au cunoscut-o vreodata de a impleti vechiul cu noul. La japonezi vechiul a fost mereu "reciclat", tocat, maruntit si bagat la marele blender alaturi de nou. Noul fiind ori local ori international. Ce a iesit a fost rareori ceva de neinteles, in majoritatea cazurilor a iesit ceva ce doar dintr-un blender nipon putea iesi. "Staini" pune in valoare legatura celor ramasi in urma cu cei disparuti. Este un roman foarte interesant desi destul de scurt, nu este deloc stufos si se poate citi lejer in maxim o zi,asta daca vrem sa facem pauze de tigara cafea etc etc. Povestea se dezlantuie pe nepregatite si te inlantuie astfel ca nu mai poti lasa cartea din mana. Vrei sa afli ce se petrece si cu fiecare pagina data ramai tot mai surprins. Hideo Harada pare a fi japonezul tipic si in nici un caz nu se poate confunda cu vreun personaj din cine stie ce roman european. Ce i se intampla lui pare a fi ceva firesc ceva ce nu ar deranja niciodata ochiul si mintea unui cititor nipon, dar pe a celui european o va face cu siguranta. Intalnirea si mai ales coabitarea cu parintii de mult plecati dar si cu vecina cu cicatrice sunt si nu sunt tocmai suspicioase. Sfarsitul este unul foarte interesant si admit ca nu m-as fi gandit la o astfel de posibilitate. "In cautarea unei voci din departare" scoate la iveala modalitatea de a te casatori din Japonia si problemele pe care le poate ascunde un demers de genul acesta. Tsuneo pare a fi un barbat normal, un om care munceste pentru a preveni sederea la negru pe teritoriul Japoniei. El ascunde totusi un secret care il macina, si pana ce nu apare femeia a carei voce incepe in mod bizar sa o auda, el nu se poate elibera. De ce anume trebuie sa se elibereze? De secretul sau dar si de ...casatoria impusa, cea fara dragoste sau apropiere sufleteasca. Va reusi el oare? Si acest sfarsit este unul cu descarcari electrice si total imprevizibil, desi personal il prefer pe cel din "Straini". Deci pentru aceste zile de mai va recomand "Straini" si "In cautarea unei voci din departare", pentru niste perceptii total diferite de ale noastre, ale romanilor, si pentru a largi orizontul nu doar al cunoasterii ci mai ales pe cel al perceptiei. Lectura placuta. PS: Cartile au aparut in Colectia "Raftul Denisei"

8 mai 2009

Vine vine...:D

Acesta este un ranjet al unui om care nu stie ce il asteapta dar care viseaza la ceva mumos foc. La ce ma refer? Mon bebe stie deja. La Dave aka the Butt, adica Dave Gahan de la Depeke. A si la ce mai visez? La inca un concert superb al lui Leonard Cohen. Am fost la celelalte concert si mi-au placut, atat de mult incat am luat bilete la Depeke inca din prima saptamana cand s-au pus in vanzare. Pentru Leo de care am aflat abia acum cateva zile, trebuie sa pun bani deoparte, ca mai avem si alte alea de cumparat pana atunci. Si concertele Placebo sau Within Temptation au fost super frumoase si au meritat atat banutii cat si deplasarea pana la Sibiu, cu Dana cu tot. Cat despre concertele Nightwish si cele ale Tarjei care s-au soldat cu autografe ce pot sa mai spun? Au facut toti banii! Singurul concert pe care il asteptasem si m-a dezamagit complet a fost cel HIM. Doamne abia asteptam sa vad un Ville in actiune si am vazut un Ville beat turta buhait si avand maxim 50 de kg. Dezamagire totala, plus 2 matahale in fata deci mai mult am ascultat, ca de vazut am vazut tot: pe poze!!

6 mai 2009

Viata pe doua roti

...a inceput anul trecut. In the beginning ma gandeam cu frica la diverse posibilitati, daca asta daca alta, mereu legate de ceilalti de pe sosea si niciodata legate de tine, bravul meu sofer de pe vremea aceea. Mereu mi s-a parut ca esti un fel de Sf. Gheorghe ce se lupta constant cu balaurii din trafic, si nu neaprat ca sa o salvezi pe Ileana Cosanzeana sau cum o chema-o pe duduia din poveste, pentru ca "Ileana" ta este salvata de mult :*, ci pentru ca "nu-i asa" in trafic exista multi balauri:S A fost o vara superba si ma bucur pentru fiecare drum facut cu tine, chiar daca la vremea respectiva poate in sinea mea nu aveam chef de mers o noapte intreaga , sau de mers o autostrada intreaga numai pe ploaie. Acum insa, privind in urma, mi se pare totul atat de frumos si nu pot decat sa iti multumesc, pentru ca mi-ai bagat in simtire pasiunea asta. Sper ca mereu sa fiu la inaltime si mereu sa fii mandru de mine. A da ..si promit sa invat orice!

5 mai 2009