Si acum despre unul dintre autorii de la inceputurile mele intr-ale niponologiei: Tanizaki Junichiro.
Un domn care la vremea lui (prima parte a secolului 20)a socat cu cele descrise. Prima carte a lui am citit-o inca de pe vremea liceului, in germana. Se numeste "Kagi" adica "Cheia". Nu stiu sa existe traducere in romana. Carte este tipica pentru Tanizaki. Prezinta viata unui barbat ajuns la o varsta la care doar "drogul" ii mai mentine potenta. Cartea este compusa din doua jurnale cel al barbatului si cel al sotiei. Povestea este dementiala si atat de bine scrisa incat nimeni dar absolut nimeni nu ar putea sa-si dea seama de sfarsit. O poveste despre viata sexuala a unui cuplu la prima vedere conventional, care este orice numai asta nu. O poveste despre inselatorie, despre mister, despre ce este in stare sa faca o femeie pentru ea si pentru fiica ei.
Find beauty not only in the thing itself but in the pattern of the shadows, the light and dark which that thing provides.
"Labirintul destinului" sau Manji in japoneza a fost tradusa si pentru cei ce doresc sa citeasca ceva ce seamana ca stil destul de mult cu romanul descris mai mult pot sa il aleaga pe acesta. La fel, intriga, mister, dragoste, perversitate...Un adevarat cocktail Molotov.Oricum zic eu ca merita banii.
Ultima carte pe care am citit-o acum vreo doua saptamani a fost " O pisica, un barbat si doua femei". De dimensiuni mai reduse fata de cele anterioare, acest roman este unul tipic pentru Tanizaki. Un triughi amoros cel putin bizar, compus din fosta si actuala iubita plus un barbat cam..pampalau, condimentat cu o pisica la care cei trei cat si mama soacra (mama lui) se raporteaza fiecare intr-un mod care mai de care mai bizar. Fosta iubita ajunge sa primeasca pisica pe care nici macar nu o suporta, si mai mult ajunge sa o indrageasca. Barbatul care rasfata pisica mai mult decat pe propria iubita, ajunge dintr-un capriciu al actualei iubite sa renunte la pisica. Actuala iubita la randul ei desi la inceput pisica i se parea un animalut dragalas, ajunge treptat sa o gelozeasca si sa-si doreasca sa dispara cat mai repede.
Sfarsitul? Unul pe masura.
We Orientals find beauty not only in the thing itself but in the pattern of the shadows, the light and darkness which that thing provides.
Va recomand macar cele doua traduceri, tuturor celor care nu se dau in laturi de la a naviga prin colturile ascunse ale mintii si sufletului de orice gen sau nationalitate ar fi el.
PS: Tocmai citesc Club Gourmet, o colectie de nuvele. Cand termin voi reveni cu detalii.
"Labirintul destinului" sau Manji in japoneza a fost tradusa si pentru cei ce doresc sa citeasca ceva ce seamana ca stil destul de mult cu romanul descris mai mult pot sa il aleaga pe acesta. La fel, intriga, mister, dragoste, perversitate...Un adevarat cocktail Molotov.Oricum zic eu ca merita banii.
Ultima carte pe care am citit-o acum vreo doua saptamani a fost " O pisica, un barbat si doua femei". De dimensiuni mai reduse fata de cele anterioare, acest roman este unul tipic pentru Tanizaki. Un triughi amoros cel putin bizar, compus din fosta si actuala iubita plus un barbat cam..pampalau, condimentat cu o pisica la care cei trei cat si mama soacra (mama lui) se raporteaza fiecare intr-un mod care mai de care mai bizar. Fosta iubita ajunge sa primeasca pisica pe care nici macar nu o suporta, si mai mult ajunge sa o indrageasca. Barbatul care rasfata pisica mai mult decat pe propria iubita, ajunge dintr-un capriciu al actualei iubite sa renunte la pisica. Actuala iubita la randul ei desi la inceput pisica i se parea un animalut dragalas, ajunge treptat sa o gelozeasca si sa-si doreasca sa dispara cat mai repede.
Sfarsitul? Unul pe masura.
Multumesc. Si tie la fel!
RăspundețiȘtergereCheia este si ea tradusa in romana!
RăspundețiȘtergereDa? La ce editura?
RăspundețiȘtergere