Cum zice si titlul, e interesant ce se petrece odata cu trecerea timpului. De ce zic asta? Pai sa va dau un exemplu: ma tot uit de cateva zile la pozele de la vulcani. A naibii chestie, ciudata treaba, ca la fata locului mi se pareau atat de insipizi si ma miram la ce naiba am ajuns pe acolo, ca in 10 minute de climbing a fost gata toata vizionarea. Acum insa, ma tot uit minunata la poze, si de fiecare data mai descopar ceva interesant.
La fel am patit si cu alte ocazii. E ciudat cu in timpul evenimentului timpul pare sa se comprime si totul sa se termine aproape instant, ca dupa aceea in cadrul amintirii timpul sa se dilate si sa-ti amintesti cele mai mici detalii, sau dimpotriva sa nu-ti mai amintesti practic decat 2,3 lucruri din 20-30 petrecute. La fel am patit-o anul trecut la Viena. Atunci pe loc am fost atat de dezamagita de ce mi-a fost dat sa vad, cum de era totul atat de kitsch-os, dar dupa imi aminteam totusi ce frumos a fost si ce impresionant si ma gandeam cu amaraciune ca se merita sa fi stat mai mult.Si totul a fost cu atat mai ciudat cu cat pe moment nu mai stiam cum sa venim mai repede inapoi.
Probabil la efect au contribuit si anii de asteptare, caci ultimele drumruri pe acolo au fost tocmai in 1999, si imi aminteam lucruri atat de frumoase si de contrastante cu cele de aici, incat socul a fost enorm cand am ajuns acolo si am dat peste Bucuresti no.2. Si totusi acum nu pot sa spun ca n-as mai merge inca o data :)
Timpul asta e ceva tare ciudat. Are un efect..suspect chiar. Uneori iti aduci parca dinadins aminte doar lucruri pe care ai vrea sa le uiti, si iti face in ciuda amintindu-ti-le,iar alta data uiti tot ce nu e esential, tinand minte doar lucrurile frumoase. Nici nu mai stiu ce sa cred, care oare sa fie varianta normala, corecta. De fapt... de ce ne trebuie o varianta corecta?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu