Au ajuns!!!

Dragi tovarasi si pretini,
Mihai si Doyle, prietenul sau de nadejde, aventurierii nostrii pe doua roti au ajuns din nou acasa.
Am vrut sa merg sa dau mana cu el si sa il pup pe far pe Doyle, dar nu am mai apucat. In schimb am primit un ajutor nesperat si am vorbit cu Mihai la telefon. Mi-a placut ca a fost exact asa cum mi-l inchipuiam, avea glasul tremurat si o modestie de neinchipuit pentru unii. Cred ca in zilele care vor veni o sa vada ca ceea ce a facut el, este un lucru grozav mai ales prin felul in care a facut-o. Nu este primul sau ultimul care merge pana la capatul pamantului singur, pe motocicleta, bicicleta sau mai stiu eu ce, drept dovada toti cei cu care s-a intalnit pe drum. Dar stiu sigur ca este singurul roman care ne-a lasat sa-l insotim pe acest drum in acest fel inedit si singurul al carui blog abia asteptam sa-l citesc.
Mihai, pozele tale sunt superbe si mi-au dat o stare de imi vine sa zbor. Aventura ta cu Doyle mi-a lasat loc de speranta ca si noi cu Zambi si Rozi ale noastre putem visa, putem sa "chase dreams".
Iti multumesc pentru aceste cateva luni extraordinare in care, desi nu am fost fizic alaturi de tine, cu spiritul eram acolo simtind, vanzand si mirosind tot.
Abia asteptam sa va vadem, mai baieti, ca tare dragi ne-ati devenit!