23 iun. 2009

Slanic Prahova

Si cum spuneam , a venit ziua cu povestea.Sa va zic pe unde am fost si ce am vazut.

Deci ne trezim noi duminica la 8 si punem in aplicare planul facut cu o seara inainte. Hopa mitica haida catre Slanic Prahova...E destul de aproape dar totusi departe, e munte, e departe de aglomeratia, balamucul si caldura din Bucuresti. Dimineata erau niste nori de ziceai ca vine potopul de aseara. Noroc cu www.accuweather.com si prognoza lor. Asa am stiut ca putem sa o luam din loc linistiti. Si mare dreptate au avut. A fost o vreme superba. A batut un pic si vantul. Numai bine. e adevarat ca ne-am trezit la 8 ca sa iesim pe usa dupa 12, ca sa oprim ca de obicei in Bikers la papa :)

Pe la 1 si ceva plecam si noi. Nu ma intrebati pe unde am luat-o ca nu cred ca as putea reproduce traseul. Stiu doar ca la bifurcatie am luat-o in dreapta si dupa aceea intr-un giratoriu parca tot in dreapta. Cert este ca la un moment dat ne-am oprit si ne intrebam unde suntem si cat mai avem...Vreo 14 km cica, daca ne luam dupa GPS. Cand ma uit deasupra capului un banner pe care scria ceva de genul Bine ati venit in Slanic Prahova. LOL
Si am ajuns in parcare am oprit si am vazut...inghetata. Cand stateam la coada sa luam o inghetata un nene vazator si el arunca intrebarea: Si...cum e primul an de zbor? Noi..ha? Nenea: Cu domnisoara vorbesc am vazut ca e incepatoare.. :) Eu: Pai cum sa fie? Frumos... Nenea: Pai si nu ti-e frica? Eu : Nu..ca e el mereu cu mine. :* Si cum era salina langa hai si noi. Asta bineinteles dupa ce am mancat inghetatele si dupa sesiunea de pozare :)) Si hop si noi la salina. 14 RON de caciula cam mult dar na..poate om vedea ceva mumos. Peripetiile au inceput inca de la lift. Cei patru pereti de scanduri izbindu-se de peretii de sare nu au facut calatoria prea placuta ba dimpotriva...chiar interminabila de-a dreptul. In fine. Ajungem noi cu chiu si cu vai jos. Deja ne gandeam ca daca pica liftul sa ne punem castile pe cap, desi vorba aia restul de oase tot praf ar fi. So...ajungem jos. Cand ce sa vezi...? Pai mai nimic de fapt. Nu tu un om acolo sa iti povesteasca istoria locului in 3 cuvinte sa iti zica una alta nimic. Te invarti tu singur de nebun. I can live with that, dar cu jucat fotbal si cu BUFET cu astea parca nu. Ce sa mai zic..talcioc in toata regula. Si cum in 15 min maxim s-a terminat, s-a terminat..hop sa ne intoarcem. Cand ce sa vezi??? Un codalau la urcare.....muicaaaaaaaaaa. Si uite asa mai staturam vreo 30 de minute lejer la coada sa urcam, normal ca tot cu liftul balanganitor.

Well that's the life, that's the spirit. Right?!?! La intoarcere am batut recordul cu mult. Am zis ca ne intoarcem pe la 2 cunoscundu-ne stilul de mers ( mai ales pe al meu :P). Cand ce sa vezi...? La 9:15 eram acasa. E drept ca nu imi mai simteam degetele din cauza manusilor ( s-or lasa candva??). Sa speram ca mansoanele cele noi vor face minuni. So..per total o excursie foarte reusita. Am facut si eu primele mele serpentine. Au fost ok. Atata doar ca una m-a surprins si m-am trezit schimband viteza in mijlocul curbei ( desi stiam ca nu se face...:( ) si a fugit un picut de fund, destul cat sa zic aoleu ce tuta esti. Altceva?? O da..sosele pline de tampiti idioti cretini. Frate, nu o sa inteleg niciodata cum naiba vrei sa te risti si sa depasesti IN CURBA, pe serpentine cand nu vezi NIMIC in fata. Doar pentru ca pentru tine eu care mergeam cu 40 sau 50 mergeam prea incet??? Si daca era doar unu.... Cam atat. Va las cu pozele. Enjoy.
PS: Si Rod Steward cu o melodie care imi place tare mult. Vorba cantecului: they say I LOVE YOU
PS: later edit..tot uitandu-ma la poze nu pot sa nu remarc ce bine arata fata mea cu lamaile alea pe ea :P

Un comentariu:

  1. Te plimbi, draga mea, ai grija cu vitezele.Eu, care n-am habar de motoare, cred ca ai simtit multa adrenalina. Bravo!

    RăspundețiȘtergere