Wild at heart

Hayabusa and Aiko, the two wonder girls

2012-02-11T13:34:00.001+02:00

Aiko is one of our rescued baby cats..she found a lovely family in Helsinki and sometime in april will fly over :)

Hello

2011-11-24T13:19:00.000+02:00

Luna :)

2011-09-02T09:29:00.000+03:00

Thank you mummy Lene for the great updates. We miss Luna every day, but we are so so happy for her that she finally has a home and a garden to call her own. Lots of love, hugs and kisses from us to the four of you.

Dana, Marius and Haya sending you all the best

The reason why we do the things we do

2011-07-19T12:25:00.004+03:00

This one is for Lene

2011-06-16T22:36:00.000+03:00

Thanks dear, for getting me thinking about them all over again:)

Golf 3 de vanzare!

2011-04-26T10:54:00.000+03:00

Poze plus detalii tehnice

News with little Miss airplane :)

2011-03-22T22:18:00.000+02:00

Haya

2011-02-12T16:42:00.000+02:00

:)

2011-02-10T20:30:00.001+02:00

New pics

2011-01-23T12:07:00.000+02:00

Hayabusa video

2010-12-23T19:07:00.000+02:00

Busa si zapada

2010-12-20T19:45:00.000+02:00

Busa in casa noua

2010-12-01T20:26:00.000+02:00

Noutati

2010-11-10T21:19:00.001+02:00

De cate ori iti spun....

2010-10-28T21:03:00.002+03:00

Ma ocrotesti intotdeauna cand mi-e greu

Si te numesc iubirea sufletului meu

Te voi urma atat cat eu voi exista

Si fii binevenit in viata mea!

De cate ori iti spun la revedere

Ma-ntreb daca de maine ne vom mai vedea

Si nu stiu daca ziua care vine

Va da iubirii cat vrem sa-i mai dea

De cate ori iti spun la revedere

Te vad plecand iubite si mi-se face frig

Si-atunci urasc mai mult singuratatea

Ca nu am cui iubirea sa mi-o strig

E cer senin ca pentru doi indragostiti

Nu te mira ca suntem inca fericiti

Nu te mira ca te iubesc cum n-am iubit

Si fii binevenit in viata mea!

De cate ori iti spun la revedere - Mihaela Runceanu

mihaela runceanu-DE CATE ORI ITI SPUN,LA REVEDERE
Asculta mai multe audio diverse

Busulache

2010-10-14T23:54:00.008+03:00

Ultimele ispravi ale domnisoarei Avion :P

Arta, beibi....:P

2010-10-07T13:44:00.000+03:00

Busa, Busa

2010-10-06T22:21:00.001+03:00

Hayabusa, noua membra a familiei

2010-09-27T17:13:00.001+03:00

Faceti cunostinta: Hayabusa...the rest of the world :D

Sa incepem povestea: domnita a fost salvata din gura cateilor curiosi la ora 2 AM. Asa arata a doua zi dimineata, dupa ce ne-a trezit din ora in ora :P

Facand nani, deja simtea ca a dat de bine :)

La soare pe balcon, cu conul siretu'

Doi ochi albastrii

A descoperit statul la soare

Seamana cu Ganditorul?!

Activitatea favorita dupa mancat si alergat

Hehe...vroia sa faca ea pozele

La panda

Noul loc de facut nani

Continuarea povestii pe masura dezvoltarii personajului principal.
Keep watching...

Aeronautic show pe Lacul Morii

2010-09-18T16:51:00.001+03:00

La tara cu Zambi

2010-09-18T16:24:00.000+03:00

Hayabusa, the cat :P

Asta primavara

2010-09-10T13:40:00.001+03:00

De atunci Zambi a mai facut 5000km :) Dar pentru 60.000 o sa astepte pana la anu', ca marti expira asigurarea :(

A little kiss :D

Auditia

2010-08-26T18:13:00.000+03:00

Am ramas in urma un pic cu cititul asa ca am profitat si am cumparat o carte. E drept ca daca aveam "lovele" cumparam mai multe dar asta e, e criza!

Sa revenim...astazi va prezint o carte foarte interesanta scrisa de Murakami Ryu in 1997 si care in 1999 a dat viata unui film horror in regia lui Miike Takashi, film devenit deja film-cult .Povestea super stranie intocmai ca restul celor gandite si imaginate de Murakami Ryu il are in prim plan pe vaduvul Aoyama Shigaharu, care dupa ce sta 7 ani in singuratatea si izolarea pricinuita de moartea sotiei, ajunge la concluzia ca trebuie sa se recasatoreasca. Ei bine, de aici porneste ciudatenia, pentru ca omul nostru nu vrea sa caute o nevasta ca orice om normal, ci sub influenta unui bun prieten, ajunge sa faca o auditie falsa in contul unui film care pana la urma era clar ca nu urma sa fie vreodata produs. In urma depunerii CVurilor tinerelor care doreau ca fie actrite in filmul fals se face o triere si printre cele ramase este si Yamasaki Asami, o tanara ce pare a avea exact back ground-ul cautat de Aoyama. A studiat baletul dar s-a lasat in urma unui accident intocmai ca si eroina filmului. Cei doi par la o prima vedere ca aiba multe in comun, astfel ca Aoyama se trezeste indragostit de Asami inainte chiar sa o fi cunoscut. Ramane profund impresionat de tanara la auditie si deja este hotarat ca ea este cea cautata. Nu sesizeaza ciudatul din jurul ei, chiar si vocea care tuturor li se pare metalica lui i se parea diafana si incolacitoarea. Cei doi incep sa iasa la restaurant impreuna si ajung sa se "cunoasca" sau cel putin asa credea Aoyama.
Sfarsitul vine brusc dupa ce restul cartii are un ritm lent. Este genul de sfarsit care pare facut in graba, care parca strica restul cartii. Un sfarsit tublurator la care nu te asteptai. Daca pana atunci un semn de intrebare in privinta fetei aveau toti, dar nimeni nu stia de unde provenea, sfarsitul aduce eliberarea mult dorita dar intr-o maniera negandita.
Va las pe voi sa cititi cartea sau sa vedeti filmul si sa imi spuneti ce parere aveti.

Audition trailer

Versions of violence

2010-08-21T14:28:00.000+03:00

Am descoperit si eu albumul scos de Alanis Morissette parca in 2008, deh sunt ramasa in urma...Descopar cate o melodie sau citesc ceva despre cineva pe undeva si imi aduc aminte "bai ce bine canta chiar ca nu am mai ascultat nimic de mult".

Asa ca va recomand spre ascultare "Flavors of Entanglement" . Mie imi plac "incomplete" "not as we" si "versions of violence" :P

Cover 3

2010-07-27T20:13:00.000+03:00

Am ajuns la una mai grea...Leo, my dear one, cu Famous blue raincoat

Originalul

1. Varianta feminina mai spre blues Jennifer Warnes
2. Varianta feminina mai suparata Joan Baez
3. Varianta feminina cea mai plina de substanta Tori Amos
4. Varianta masculina combinata cu vals, cam monotona Jonathan Coulton
5. Un duo super melodios merita ascultat de la inceput doar ca nu e inregistrat :( Swell Season
6. O blonda canta de "corason" albastra in spaniola Cristina Rosenvinge
7. Unplugged vomitat Josh Tyler
8. Una de studio super bine facuta Blindfold
9. Una in italiana Ornella Vanion

Mandalay

Cover 2

2010-07-22T22:27:00.000+03:00

Continuam cu suicide song-ul unguresc...Gloomy sunday.

Originalul

1. My favourite...Heather Nova
2. Una mai dark strange Billie Holiday
3. Ceam mai ciudata spookie chestie ever a la familia Adams..Diamanda Galas
4. Una draguta cu voce de copila Cathy Davey
5. Mai clasical Sarah Brightman
6. Una unplugged Emilie Autumn
7. String quartett Kronos quartett
8. A man singing Elvis..Costello
9. Children again? Lost Wandering Blues Band
10. Si una tipata Bjork

Cover

2010-07-21T20:38:00.002+03:00

De mult ma tot bate gandul sa fac un glossar cu niste melodii super care au fost preluate si remodelate. Uneori mai bine alteori mai...putin talentos :P

Azi partea 1 : Enjoy the silence - Depeche Mode

Originalul

Si acum...termenii de comparatie...:
1. Depeche Mode cativa ani dupa Remake
2.One of my favourites: Lacuna Coil varianta pentru USA Lacuna Coil
3. Varianta mereu altfel Tori Amos
4. Alta mai altfel Anberlin
5. Una dark rau It dies today
6. Interesting sounds baby Tanghetto
7. Ce o fi fost in mintea lor???Keane
8. Una house Yvan & Dan Daniel
9. Electric beat Growling Machines
10. Una care nu seamana deloc Burak Yeter
11. Favorita hard rau...Breaking Benjamin
12. My husbando singing :)) Villeeeeeeeee
13. Una adormita rau, slow cica Perfect Nova
14. Una tipataaaaaaa Preternatural
15. Una cu pian...suna bine rau Anathema
16. Una din alta dimensiune...una paralelaaaaaaaa Moriarty

Plimbare de duminica

2010-06-28T10:21:00.000+03:00

The Reader

2010-06-20T19:19:00.001+03:00

Este un "must" de vazut. Un film altfel despre Germania de dupa razboi, un film altfel despre celel petrecute in timpul razboiului. O poveste de dragoste tipica dar totusi atat de atipica, intre un tanar de 15 ani si o femeie de 36. O poveste care supravietuieste timpului, despartirii...inchisorii. Kate Winslet intr-un rol atat de diferit fata de cel din Titanic, Ralph Finnes si David Kross...

"THE READER opens in post-WWII Germany when teenager Michael Berg becomes ill and is helped home by Hanna, a stranger twice his age. Michael recovers from scarlet fever and seeks out Hanna to thank her. The two are quickly drawn into a passionate but secretive affair. Michael discovers that Hanna loves being read to and their physical relationship deepens. Hanna is enthralled as Michael reads to her from "The Odyssey," "Huck Finn" and "The Lady with the Little Dog." Despite their intense bond, Hanna mysteriously disappears one day and Michael is left confused and heartbroken. Eight years later, while Michael is a law student observing the Nazi war crime trials, he is stunned to find Hanna back in his life - this time as a defendant in the courtroom. As Hanna's past is revealed, Michael uncovers a deep secret that will impact both of their lives. THE READER is a story about truth and reconciliation, about how one generation comes to terms with the crimes of another."

Rol de Oscar pentru Kate Winslet....

The Last Station

2010-06-20T16:37:00.004+03:00

Un film superb despre ultima parte a vietii lui Lev Tolstoi, alaturi de Sofya, sotia sa si de noul sau asistent Valentin Bulgakov.
Un film cu actori de Oscar, ce reusesc sa transpuna o emotie covarsitoare dincolo de ecran, Hellen Mirren si Christopher Plummer.
Nota 10+ si o calda recomandare celor pentru care filmele de actiunesau comediile nu inseamna totul.

"If you are familiar with the name,Count Leo (Lev)Tolstoy,but have never read 'War & Peace',or any of his other novels,fret not. It's not necessary to enjoy 'The Last Station'. A young man,Valentin Bulgakov (played by James McAvoy)is hired by Vladimir Chertkov (played by Paul Giametti,adding a touch of class to his already impressive backlog of film work),who oversees the written work of Count Tolstoy,to spy on him at his commune/ashram in the Russian country side,in the guise of Tolstoy's personal secretary. Bulgakov arrives to find a homestead overseen by the Tolstoy's,Leo (played to perfection by veteran,Christopher Plummer,who has come a long way since 'The Sound Of Music'),and his wife,Sofya (Helen Mirren-always welcome on screen). During his stay at the Tolstoy residence,Valentin finds out that things are not what he perceives (Tolstoy doesn't exactly practice what he preaches in real life). He manages to take a tumble to Tolstoy's youngest daughter,Sasha (played by Anne Marie Duff). All of the dirty laundry & family drama comes out to make this a tart,funny,entertaining film with winning performances by all. Michael Hoffman writes & directs the screenplay,from the novel by Jay Parini,in a film that will hopefully garnish attention beyond the art house screen."

Trailer

New music

2010-06-17T20:11:00.002+03:00

Good music..."Sting in the tail" cel mai nou album al celor de la Scorpions...Recomand cu caldura spre ascultare "Lorelei", "The good die young" , "SLY" si "The best is yet to come".

There was a time when we sailed on together
Once had a dream that we shared on the way
There was a place where we used to seek shelter
I never knew the pain of the price I would pay

Lorelei
My ship has passed you by
And though you promised me to show the way
You led me astray
You were my lorelei
What kind of fool was I
Cause I believed in every word you said
And now I wonder why
Lorelei

The best is yet to come
I know, you know
That we've only just begun
Through the highs and lows
And how can I live without you
You're such a part of me
And you've always been the one
Keeping me forever young
And the best is yet to come

Na na na na
Don't look now, the best is yet to come

You wake up
Watch the world go 'round
You shiver
Feeling upside down
Your heart is beating fast
Pumping blood to your head
Another day to fight
You have a prayer on your lips under the desert sun
And a loaded gun

Nunta ( partea a doua)

2010-06-06T20:25:00.000+03:00

La nunta

2010-05-24T13:18:00.001+03:00

Sambata am fost invitati la nunta Lilianei si a lui Marian, motiv de voie buna. Iata rezultatul:

Depeche / Dance

2010-05-17T12:56:00.001+03:00

Am primit cadou biletele la Depeche/Dance si abia asteptam sa vad ce a mai pregatit si de aceasta data domnul Razvan Mazilu.
Nu am fost altceva decat placut impresionata de spectacol si de dansatori, mai ales ca am si stat in randul al 2-lea close to the stage.
Ce sa mai spun? Muzica buna, un "Dave" fake catre final intr-o haina de nurca impodobita cu beculete de Craciun, dans contemporan plin de gratie. Sa tot mergi la genul asta de show-uri.
Mai jos niste poze gasite pe net, nu am putut sa pozez ca eram prea aproape de scena si am preferat sa urmaresc live desfasurarea de forte.
Mi-a placut cel mai mult "In your room" desi remixul acesta nu a fost cel mai bun, dupa mine.

Sorry?

2010-04-23T16:26:00.003+03:00

Sorry mate?! Asa-mi vine uneori sa le fac unora...
Adica: Look twice!

Test drive cu Harley Davidson Iron 883 2010

2010-04-10T14:15:00.000+03:00

CO partea a doua

2010-04-07T19:22:00.000+03:00

Reporting back from...CO

2010-04-06T14:24:00.003+03:00

La multi ani!

2010-03-29T09:15:00.000+03:00

Pentru ca ieri au fost Floriile, dar nu am avut timp, profit de ocazie ca sa le urez celor doua floricele " La multi ani" ! Deci Zambi si Rozi, sa traiti cel putin pana la 100.000 ( de km :P ) , sa infloriti, sa fiti in forma si sa nu ruginiti :D Va tzuca mama voastra pe amandoua si abia astept sa va scoatem la plimbare.

Copilul lui 8

2010-03-07T19:51:00.002+02:00

Un film care merita vazut nu doar de cei care indragesc animalele si stiu foarte bine de ce anume pot fi ele in stare, ci si de toti cei care cred in loialitate si in dragostea neconditionata.

Bazat pe o intamplare adevarata a anilor 20-30 din Japonia, filmul cu Richard Gere este un remake dupa unul japonez aparut in 1987.

Un film care merita vazut de toti de la parinti la copii, mai ales ca povestitorul este nepotul personajului principal.

Aceasta este statuia lui Hachi din gara Shibuya, locul in care el si-a asteptat stapanul timp de 9 ani.

Va recomand tuturor un film extraordinar ce merita nu doar vazut ci si revazut! Enjoy...

For Miha..Run Yoshimi run!

2010-03-04T18:04:00.000+02:00

Now look people, this is called TEAMWORK! :P

Prietenii stiu de ce :D

A venit PRIMAVARA...

2010-03-01T09:34:00.000+02:00

La multi ani tuturor si o Primavara cat mai frumoasa!

Cum iubeste cealalta jumatate?!

2010-02-12T19:48:00.000+02:00

Pai da, cum? Daca v-ati intrebat zilele astea, mai ales ca urmeaza si Valentine's Day sau Dragobetele, atunci cu siguranta o sa gasiti cateva raspunsuri daca veti merge la teatru sa vedeti " Cum iubeste cealalta jumatate" la Teatru mic.

Noi am fost aseara si..am ras in hohote, in cateva scene ne-am regasit iar la sfarsit am aplaudat cateva minute in sir.

Decat sa stai in casa inchis uitandu-te la televizor mai bine iesi, treci prin cateva zeci de balti si te distrezi de minune alaturi de niste actori superbi.

cum_iubeste_cealalta_jumatate

Mi-e dor

2010-01-25T12:10:00.000+02:00

Mi-e dor de Zambi sa dam o raita pe Strasse si sa simt din nou ca mi-e cam prea cald. Cel putin pe cancerul asta care e acum, cred ca logica mea e solida.

Mi-e dor de mama, ca n-am vazut-o de la Pasti. Se pare ca in ultimii ani ne-am facut un obicei ( tinde deja sa devine traditie) sa ne luam calabalacul si sa mergem la Sibiu. Bunica mea deja ne-a pus sa ii promitem ca o caram la Sibiu, asa ca na..reeditam tura in forta de anul trecut, in 3 nu 4 de data asta. Sau mai stii???

Mi-e dor de Albusa, ca nici pe ea nu am mai vazut-o tot de atunci.

Mi-e dor de o plimbare cum numai pe vale la Sibiu se poate face.

Mi-e dor de opera, ca nu am mai fost de nu stiu cand.

A si da..mi-e dor de vremea cand nu aveam nici o grija. Era tare frumos pe atunci. :P

Photostrip

2009-12-30T14:28:00.001+02:00

Sa tragem linie?

2009-12-27T14:25:00.000+02:00

Nope..vine 2010, mai repede decat credeam sau anticipam. So? HOHOHO si La multi ani!

Va las sa degustati un super cantec: Tiziano Ferro - Il sole esiste per tutti

O portie de cultura la 9,9 RON

2009-12-04T10:20:00.001+02:00

Cum dau de un pic de bani si observ ceva interesant se mai anunta o achizitie.

Cea mai noua mai jos.

Inoue are un stil mai atipic de a scrie, imi aduce intr-un fel aminte de Dazai. Are o inocenta si o candoare fara sa depaseasca niste limite. As putea spune chiar ca este ...pudic. Nu are duritatie lui Mishima, dar nici melancolia salbatica uneori a lui Kawabata. Este ancorat in realitate.

Romanul acesta este de fapt o succesiune de 3 nuvele, toate avand in comun dragostea si..moartea.

"Aniversarea casatoriei" poate intr-o oarecare masura fi cea mai ciudata. Este povestea unui vaduv la doi ani dupa disparitia sotiei sale. Rememorarea atat a anilor din timpul casniciei, ii aduce lui Karaki Shunkichi linistea mult dorita, realizand ca ceea ce la o prima vedere parea a fi ceva nereusit pentru toti cei din jur, pentru ei a fost tocmai potrivit.

"Gradina de piatra" si "Dragostea, si moartea, si valurile" se aseamna intr-o oarecare masura doar finalul fiind opus. Prima are un final neasteptat pentru cum porneste, desi sfasitul inevital nu putea pana la urma fi decat unul singur. A doua are un final ..diferit de al celei dintai. Stiti ca eu nu vreau sa va rapesc din farmecul cititului si ca nu vreau sa va dau chiar toate detaliile, asa ca va las sa cititi. Va spun doar atat: un final nefericit si un ...plin de speranta.

Lectura placuta!

Brocart de toamna

2009-11-28T10:16:00.005+02:00

Ramasesem in urma cu cititul, asa ca am facut o investitie in liniste sufleteasca si am mai cumparat o carte.

Cartea este dulce, sentimentala, un roman cum nu mai citisem de ceva vreme. Imi aminteste de Kagi a lui Tanizaki, doar ca este compusa din scrisori nu din jurnale. Despre ce e vorba? O intalnire dupa 10 ani de la divort aduce dupa sine schimbari in bine, inchide in sfarsit vechile rani, aducand pace in sufletele mistuite de intrebari.

Cand sotul ei este descoperit zacand intr-o balta de sange, intr-o camera de hotel, alaturi de corpul neinsufletit al unei tinere, lumea lui Aki se prabuseste. Yasuaki supravietuieste, dar iubirea care ii lega pe cei doi soti nu. Pe fiecare il asteapta un calvar care dureaza zece ani: viata lui Yasuaki devine o nesfarsita coborare, al carei deznodamant ameninta sa fie fatal (caci tanarul ajunge sa fie hartuit de Yakuza), iar Aki incearca sa-si uite trecutul printr-o casatorie aranjata. Exista oare karma? Platesc cei doi pentru pacatele comise intr-o viata anterioara, sau pentru ca nu au incercat sa-si salveze iubirea? La capatul lungului drum pe care l-au parcurs dupa ce s-au despartit, Aki si Yasuaki isi leapada mastile si cauta raspunsul la intrebarile pe care nu au indraznit sa si le puna pana acum.

Romanul porneste de la intalnirea lui Aki cu fostul ei sot Yasuaki in telecabina ce ducea catre muntele Zao. Ea isi ducea fiul infirm sa priveasca stelele, el fugea de Yakuza care ii era pe urme. Nu si-au spus mai mult de 2 cuvinte. Dupa o vreme ea i-a scris descoperindu-i printr-un intermediar adresa, cerandu-i explicatii despre fatidicul eveniment care a dus la divortul lor din urma cu 10 ani. Acesta a fost inceputul unei corespondente ce avea sa dureze cam un an.Se va face lumina, se va aduce intr-un mod aparte "closure". Karma inteleasa la inceputul romanului ca o spirala in care esti atras prin voina altora si din care tu doar te zbati fara prea mari sorti de izbanda sa iesi, isi schimba total sensul la sfarsitul romanului. Karma si-o face fiecare este personala si atrasa doar de ceea ce fiecare a facut in trecut. Astfel ca in preajma clipei mortii nu ajungi decat sa-ti analizezi trecutul.

La munca

2009-11-25T10:22:00.006+02:00

A normal day at the office begins with...Zambi and a striptease number :P

Laura's birthday:

Farewell dinner for the boss ...Mamma Leone, Bucharest 24.11.2009

Plimbarea de duminica

2009-11-22T20:52:00.005+02:00

Robbie..just Robbie

2009-11-07T16:08:00.003+02:00

Bebeu' imi trimise link sa vad ultima isprava a lu' nea Marin milionar, si ..it was worth it.
Are omul asta un stil de a face misto ...
Just watch:
You know me

Mie imi plac verzele:D
You know me

Movie night

2009-10-30T11:53:00.002+02:00

Return home by mao-san

Filmul de la Plaiu' foii a fost remixat , transformat si stilizat,iar sambata seara a participat la festivalul de film din Biker's Otopeni.

Enjoy!

Au ajuns!!!

2009-10-30T11:44:00.001+02:00

Dragi tovarasi si pretini,
Mihai si Doyle, prietenul sau de nadejde, aventurierii nostrii pe doua roti au ajuns din nou acasa.
Am vrut sa merg sa dau mana cu el si sa il pup pe far pe Doyle, dar nu am mai apucat. In schimb am primit un ajutor nesperat si am vorbit cu Mihai la telefon. Mi-a placut ca a fost exact asa cum mi-l inchipuiam, avea glasul tremurat si o modestie de neinchipuit pentru unii. Cred ca in zilele care vor veni o sa vada ca ceea ce a facut el, este un lucru grozav mai ales prin felul in care a facut-o. Nu este primul sau ultimul care merge pana la capatul pamantului singur, pe motocicleta, bicicleta sau mai stiu eu ce, drept dovada toti cei cu care s-a intalnit pe drum. Dar stiu sigur ca este singurul roman care ne-a lasat sa-l insotim pe acest drum in acest fel inedit si singurul al carui blog abia asteptam sa-l citesc.
Mihai, pozele tale sunt superbe si mi-au dat o stare de imi vine sa zbor. Aventura ta cu Doyle mi-a lasat loc de speranta ca si noi cu Zambi si Rozi ale noastre putem visa, putem sa "chase dreams".
Iti multumesc pentru aceste cateva luni extraordinare in care, desi nu am fost fizic alaturi de tine, cu spiritul eram acolo simtind, vanzand si mirosind tot.
Abia asteptam sa va vadem, mai baieti, ca tare dragi ne-ati devenit!

De asta vara...

2009-10-17T17:54:00.002+03:00

...ca tot ne indreptam rapid catre iarna.

Super poza artistica, dar nu stiu cum naiba a iesit :)

Interesant...Ce se petrece odata cu trecerea timpului

2009-10-01T15:17:00.003+03:00

Cum zice si titlul, e interesant ce se petrece odata cu trecerea timpului. De ce zic asta? Pai sa va dau un exemplu: ma tot uit de cateva zile la pozele de la vulcani. A naibii chestie, ciudata treaba, ca la fata locului mi se pareau atat de insipizi si ma miram la ce naiba am ajuns pe acolo, ca in 10 minute de climbing a fost gata toata vizionarea. Acum insa, ma tot uit minunata la poze, si de fiecare data mai descopar ceva interesant.

La fel am patit si cu alte ocazii. E ciudat cu in timpul evenimentului timpul pare sa se comprime si totul sa se termine aproape instant, ca dupa aceea in cadrul amintirii timpul sa se dilate si sa-ti amintesti cele mai mici detalii, sau dimpotriva sa nu-ti mai amintesti practic decat 2,3 lucruri din 20-30 petrecute. La fel am patit-o anul trecut la Viena. Atunci pe loc am fost atat de dezamagita de ce mi-a fost dat sa vad, cum de era totul atat de kitsch-os, dar dupa imi aminteam totusi ce frumos a fost si ce impresionant si ma gandeam cu amaraciune ca se merita sa fi stat mai mult.Si totul a fost cu atat mai ciudat cu cat pe moment nu mai stiam cum sa venim mai repede inapoi.

Probabil la efect au contribuit si anii de asteptare, caci ultimele drumruri pe acolo au fost tocmai in 1999, si imi aminteam lucruri atat de frumoase si de contrastante cu cele de aici, incat socul a fost enorm cand am ajuns acolo si am dat peste Bucuresti no.2. Si totusi acum nu pot sa spun ca n-as mai merge inca o data :)

Timpul asta e ceva tare ciudat. Are un efect..suspect chiar. Uneori iti aduci parca dinadins aminte doar lucruri pe care ai vrea sa le uiti, si iti face in ciuda amintindu-ti-le,iar alta data uiti tot ce nu e esential, tinand minte doar lucrurile frumoase. Nici nu mai stiu ce sa cred, care oare sa fie varianta normala, corecta. De fapt... de ce ne trebuie o varianta corecta?!

La vulcanii "namolosi"

2009-09-28T09:04:00.007+03:00

Ei bine, dragi prieteni ei da...este adevarat :)) Am ajuns si acolo. Dupa ce anul trecut am zis ca mergem si am aterizat la Plaiul Foii, anul asta era sa ne deturnam catre.. Zilele Sinaiei. Dar nu, vointa de fier a fost in unanimitate ascultata pana la urma and off we went la vulcanen. Drum interesant se vedea clar ca fusese doar o banda pe sens si ca il largisera, dar nu cum era normal cu o banda intreaga si cu..o semi banda. Mda, tipic romanesc, dar decat deloc super bine si asa. Si din Buzau, cum GPSul era home..am luat-o logic zic eu, pe unde am crezut. Adica directia: Brasov, ca Focsani sau Braila nu prea aveau logica. Si mergem noi si mergem de aveam senzatia ca vulcanii astia sunt in alta tara...Si noroc ca o luasem in directia buna, ca la un moment dat chiar icnepusem sa ma gandesc daca mergeam unde trebuie sau nu. Si dam noi peste un traseu de ti-era mai mare dragul with ups and downs de o frumusete ...de te iau ametelile, asa ca pe mine. A da, si la un moment dat off road total tot cu ups and downs asa la vreo 30 de grade. Mama am zis ca acolo raman cand am coborat. Nu a fost sa fie :) Cat despre vulcani...well, interesant peisajul lunar,dar ma asteptam sa fie un pic altfel. Bine daca ma ia careva la intrebari..cum altfel?! nici eu nu as stii ce sa zic. Oricum, altfel. La inapoiere drum nasol, obositor prin plictiseala. Idioti cu farurile batand in copaci sau mergand cu faza lunga, nisip pe drum etc etc the usual stuff. Am ajuns cu bine si prima intrebare dupa: cum sunt pozele, a fost...unde mergem data viitoare? Astept sugestii.

How are you doing, people?

2009-09-22T11:20:00.004+03:00

Adica cum zice vorba cum sunteti mah?

Observ cu stupoare ca lumea de cand se naste incearca sa isi ascunda varsta. Doar ca stupoarea vine de la faptul ca in aceste vremuri unii o reusesc tare bine. Atat de bine ca se zvoneste ca pentru asta si-ar fi facut cine stie ce operatii ( era odata un zvon cum ca o actrita franceza a anilor 60 si-a bagat sub pielea fetei foita de aur :P) sau ca tin cine stie ce diete.

Ei bine, anul trecut l-am vazut live pe Leonard Cohen si am ramas uimita de cat de bine se tine omul la varsta lui, e drept nu foarte inaintata. e si mare mi-a fost intr-un fel mirarea cand la TV l-am vazut picand gramada pe scena. De Madonna nu mai zic, iar de Steve Tyler vorba unui personaj dintr-un serial: la ce gura mare are cine se mai mira de ceva?!

E clar, ceva pluteste in aer. A da, si ultima bomba: o tipa e prinsa pe motocicleta ruland cu pasager cu tot cu uimitoarea viteza de 196km/h. Ce anume m-a facut sa amintesc de ea, dat fiind contextul anterior? Ei bine, faptul ca in stire se precizase ceva mai ciudat si anume cealalta intalnire a tipe cu politia romana: in urma cu ceva vreme a picat cu motocicleta cu tot gramada si a ajuns intr-un sant dupa ce mersese cat fusese ziua de lunga pe moto. Adica...luati aminte oameni buni ca se intampla oricui. E drept :una e sa pici de pe scena in bratele multimii extaziate si alta de pe moto in mijlocul drumului. Ride on!

Ce-i cu site-ul asta ??

2009-09-07T10:31:00.001+03:00

Bai..ce spanac se petrece aici ca merge tare prost spre ciudat spre foarte naspa site-ul asta. Hmm? In fine, sa revenim. Intre timp fata mea mumoasa a trecut de 53.000, e vesela si merge de rupe pamantul. Acum ultima mie de km facuti prin Bucuresti ne-a ajutat sa ne cunoastem cat de cat si sa avem incredere una in cealalta, eu in ea ca nu o sa ma dea cu fundul de pamant daca sunt miloasa si nu fac prostii, si ea in mine ca tin la ea si am grija sa nu pateasca nimic. :) Zambi rulez. Oricum e de domeniul comediei sa vezi fetele pe care le fac oamenii cand ma vad, pe la banca sau pe la finante intrand pe usa cu tot harnasamentul pe mine. A da...si toti ma intreaba cum de am curaj sa merg cu ea. LOL pai ce era sa le zic? Curajul vine cu timpul?! Hihi, o fi si asta adevarat. Cert este ca incet dar sigur bagam kilometrii, incep si eu sa o cunosc mai bine. Dar tot ea ma ajuta sa nu uit ca pe 2 roti concentrarea e vitala, si imi mai trage cate o scatoalca dupa freza asa mai de trezire. Zambi rulez did I mention that already? PS: Thanks bebe-ului care m-a sunat de la concert si mi l-a pus pe Leo sa ma incante la telefon. :)

Refresh:cartile din ultimul timp

2009-09-07T09:13:00.002+03:00

De ceva vreme promisesem ca o sa dau un refresh cand termin de citit Club Gourmet a lui Tanizaki.

Ei bine intr-un sfarsit printre picaturile cu mutarea si job-ul am reusit sa dau gata cartea asta plus inca una, amandoua la fel de grozave, asa ca sa vi-le prezint. In primul rand sa termin ce incepusem: Club Gourmet. Cartea asta te lasa cu gura cascata pana la ultima pagina. Nuvele scrise intre 1911 si 1956 daca tin bine minte ( cifrele nu au fost neaparat punctul meu forte vreodata). Desi in prima nu l-am regasit foarte foarte mult pe Tanizaki in urmatoarele mi-am dat seama ca singurul autor posibil este el.

Nuvela Club Gourmet incepe intr-o nota cat se poate de normala, povestind viata unui grup de gurmanzi, care nu fac altceva decat sa caute o mancare ce ar putea sa -i satisfaca pe toate planurile. Ei bine dupa indelungi cautari, contele, seful clubului trece printr-o experienta ce are sa ii schimbe total asteptarile in ceea ce priveste mancarea. Astfel membrii clubului ajung intr-un sfarsit sa fie intr-adevar delectati pe toate planurile cu niste mancaruri care ii surprind de fiecare data. Ce mancaruri? Va las pe voi sa aflati. Cu trecerea la cate o alta pagina nu poti sa nu te lasi uimit de cele citite.

Ultimele nuvele scrise la varsta maturitatii nu doar fizice ci si mai ales intelectuale uimesc si ne sunt intr-un mod atat de ciudat conteporane. Citesc si raman inmarmurita pentru ca la sfarsit scrie 1956 dar as fi putut jura ca nuvela a fost scrisa anul asta sau anul trecut. Oricum ideea femeii ideale este atat de altfel descrisa de Tanizaki inca nu poti sa nu il iubesti. Din totdeauna perversii au fost in centrul universului sau, dar niciodata nu i s-au parut cititorului ca fiind ceva S.F. ci dimpotriva, perversii lui Tanizaki au fost mereu cat se poate de reali. La fel si domnul ciudat intragostit de actrita sotie de regizor, care ajunge sa ii creeze acesteia o replica exacta. Dar ce zic eu O replica? Vreo 30 de replici. Oricum nu as putea eu descrie in cuvinte ce am simtit citind pagina cu pagina aceasta nuvela. Atata spun doar: Hannibal Lecter din anii 90 pare sa fie cu mult sub acest personaj.

Si acum trecem la urmatoarea carte pe care am citit-o pe nerasuflate: Yakuza Moon de Shoko Tendo. In primul rand mi-a atras atentia coperta prin prisma unor cautari recente de modele de tatuaje, vazand-o mi-am amintit ca stiam poza de undeva. Si asa uite ca am cumparat cartea. Ce pot sa spun despre cartea asta? Roman autobiografic ce aminteste de Murakami Ryu si ale sale romane. Si totusi are ceva si din alte carti. Este tipic nipon pentru modul de abordare si tipul de probleme. Stau si ma gandesc daca nu cumva trebuie sa fii japoneza ca poti scrie un astfel de roman.

Este povestea unei tinere crescuta intr-o familie al carei cap este yakuza. Povestea vietii ei incepe de la 5, 6 ani si se termina in prezent chiar cu publicarea cartii practic. Este o viata ciudata si totusi cat se poate de posibila, reala si totusi atat de surprinzatoare pentru un om "normal" sa-i zicem. Am citit-o cu placerea omului care vrea sa se lase uimit si mai mult si mai mult. Vroiam sa vad unde poate ajunge, cat de mult poate decadea si chiar mai mult, sa vad cat de mult poate urca. O viata presarata de barbati violenti, care la prima vedere sunt morti dupa Shoko si vor sa o faca fericita, dar la o a doua vedere sunt capabili sa o si omoare. O viata plina de droguri inca din frageda copilaria, de o familie care este aproape si totusi nu o salveaza de la a ajunge la scoala de reeducare. Va recomand acest roman pentru a vedea de ce anume este in stare o femeie nipona.

PS: a aparut la editura Univers traducerea romanului de care tot va vorbeam , Cheia lui Tanizaki. Lectura placuta!

Si...a ajuns acolo

2009-09-04T12:43:00.001+03:00

Fratilor...cititi www.mongolia.ro. Va promit ca nu veti regreta. Omul asta, Mihai, ma amuza teribil cu scrie si are un talent aparte la a face poze. Deja nu mai stiu pe care sa le salvez primele. Drum bun. Promit ca atunci cand va intoarceti venim sa va salutam!

Drumul catre Mongolia

2009-08-20T09:16:00.006+03:00

De ceva vreme urmaream pe forum un topic ce parea interesant. Un tip anunta cu surle si trambite faptul ca va pleca in Mongolia el singur cu motocicleta si ca cine doreste sa aiba parte de clipe de neuitat impreuna cu el, poate sa cumpere cate o bucata din drumul lui, adica fiecare cate 500 de km. Recunosc ca mi-a placut ideea si ca as fi vrut ca numele meu sa fie si el pe parbrizul lui Doyle, dar asta e, asa se intampla cand stai prost cu banii. Si uite ca omul a plecat.Si mama ce a inceput sa povesteasca si prin ce a ajuns sa treaca. Momentan este inca in Rusia, dar se apropie cu pasi repezi de Mongolia. Merita citite aventurile lui pentru ca omul are un talent fantastic atat la a povesti dar si la a face poze. Merita citite pentru ca fiecare ar vrea sa fi fost numele lui la inceputul capitolului. Este un roman in devenire si abia astept sa vad cum o sa fie in Mongolia si mai ales cum va fi drumul inapoi. Ii urez drum bun, vreme frumoasa si lui Doyle sa mearga struna!

http://mongolia.ro/

Vat hepans necst?

2009-08-13T16:24:00.002+03:00

LOL Viata pe 2 roti a devenit in ultimul timp foarte activa astfel ca deja am ajuns pe la 2000 de km de cand am luat-o in primire in mod oficial pe duduia Zambi. Intre timp am facut si pasul de a veni cu ea tocmai pana la munca si de atunci ne "plimbam" zilnic prin traficul din Bucuresti. Astept cu nerabdare o iesire in afara ceva la relax pentru ca deja...incordarea e prea mare si caldura de dupa masa nu se mai prea pupa cu geaca cu care plec dimineata. Oricum e interesant ce sa mai zic. Deja ma gandesc cu mare groaza cum o sa fie cand m-oi reurca la volan dupa atata timp. Si asa ultima data mi s-a parut groaznic. Pe moto te asiguri si te bagi ce atatea calcule daca ai loc sau nu?! Cu masina e...mai confortabil dar...doar atat. Cand ma gandesc ce usor se lasa Zambi parcata ma apuca ametelile doar la gandul cautarii unui loc de parcare. Si cand te gandesti ca pana acum cativa ani eu si moto nu ne cunosteam deloc. Hihi... So people astept cu interes dezvoltarea situatiunii mereu in mai bine sau cel putin in bine. Keep in touch!

Welcome to England

2009-08-10T09:55:00.003+03:00

Back...multumesc de interes :P

Am luat o mica pauza mai mult nevoita decat voita astfel ca timp de vreo cateva saptamani nu am mai avut ocazia sa scriu nimic. Asta e, cateodata mai intri in concediu si fara sa vrei si fara sa fie neaparat concediu in adevaratul sens.

Dar acum am revenit lume cu forte proaspete. Oricum am ajuns la o concluzie la care ajunsesera destui inaintea mea: naspa frate fara net :))

still dreaming

2009-07-22T10:21:00.004+03:00

Frate, e cald e naspa rau in Bucuresti, dar ce sa-i faci un' sa te duci?! E, de parca nu ar fi idei.Cred chiar ca sunt prea multe. Aici e greseala mare. Astfel ca inca mai trebuie sa ma gandesc unde sa plecam. Daca aveti alte idei, eventual stiti si ceva cazare la pret mai mult decat ok,gen pret de criza...ziceti, ok? Pana acum avem de ales intre mare, Apuseni sau Retezat (dar tre' sa check out the preturi ca sa-mi fac o idee). Mi-e cam dor de briza marii,desi nu cred ca m-a gandit sau proiectat mama deloc pentru lancezitul la soare. Sunt din alta carte. Nu stiu de ce dar statul la soare mai ales pe super caldura asta nu l-am inteles niciodata. Nu pricep ce poate sa placa la asta. Mereu am visat la plimbat la rasarit, 6 dimineata sa fie apa calaie, miros de mare mmm. Dar sa stai ca tembelu' la ora 1 pe plaja sa te coci...don't get it. Cum ziceam haida people dati-mi idei :)

Vacation

2009-07-16T14:06:00.004+03:00

I'm dreaming of a white Christmas...LOL

Sa nu exageram totusi. Dar ma gandesc deja la concediu. Abia astept sa plecam la plimbare, la relaxare, la somnic ....iarba verde, soare, liniste. Poate si niste valuri departe si noi sub umbrela. Maybe we'll do all that and some more. Ideal ar fi un drum prin Apuseni sau mai jos un pic. Vreau sa ajung pe la Cheile Nerei despre care am auzit ca sunt superbe. Vedem. Totul e sa..plecam :)

Our life together

2009-07-13T21:06:00.011+03:00

Duminica la Vidraru

2009-07-07T09:20:00.009+03:00

Si ne-am pus pe drum, dupa ce fusesem "amenintata" ca o sa fiu dusa la un drum de vreo 300 de km ca sa vad cum e si sa nu mai ma plang de dureri de degete de la manusi. LOL pana la urma a fost unul de 400, asa ca sa-mi treaca :P Am plecat cum plecam noi de obicei cand plecam mai multi, adica pe la vreo 3(15). Si uite asa am pornit noi cu fetele si Cipandeilu cu Alexandra pe Nipru'. Ma mir ca in afara de o reparatie la saua pasagerei si la far nu a necesitat alte alea. MA MIR! Pe la 6 si ceva am ajuns la Capataneni unde am facut pauza, eu de poze, ei de gratarel. Pe la 9 plecam pe serpentine in sus pana la lac. Frate prost drum ce sa mai zic, viteza de croaziera pe cei 15 km 20km/h cu indulgenta. Interesant traseul pana sus. Tot inganam: nu te uita in dreapta...nu te uita in dreapta...iote ce sosea e sus acolo, sau o fi calea ferata?!? Sus "acolo" : iote frate soseaua jos..heck pe acolo am venit?!?!?!?!? Am ajuns la 4:20 AM acasa, de data asta luand-o pe autostrada si nu ca la dus pe soseaua veche. Enjoy pozele si pe tanti Tori.

Pentru voi si nu numai

2009-06-30T09:01:00.002+03:00

Va dau spre ascultare o melodie care imi place tare mult si alaturi de inca vreo 4, 5 le voi asculta cu placere in continuare. Versuri foarte bune, videoclipuri super. Videoclipul de la melodia asta cred ca il arata cel mai bine si demonstreaza exact cam cine a fost el.

Le roi est mort...Vive le roi

2009-06-26T19:47:00.004+03:00

...Michael Jackson a murit. Se duce alaturi de atatia altii, de Elvis, de Freddie, de...toti cei pe care i-au iubit si ii vor mai iubi milioane de oameni multi ani de acum incolo. Chiar cu cateva zile in urma ma gandeam ca Freddie e mort de atatia ani si totusi muzica lui este parca mai vie astazi decat atunci. Si mai observ ceva...Multi apreciem oameni dar nu la justa lor valoare. Realizam cat de importanti sunt abia cand este PREA tarziu. De ce oare? De ce oare este atat de greu sa ne dam seama de faptul ca odata cu acele persoane pierdem o parte din noi, ca dupa aceea nu vom mai fi niciodata la fel? Este atat de greu...sa realizam cine este important pentru noi, pentru fiecare din noi? Se pare ca uneori, da. Imi pare rau ca abia astazi mi-a fost dat sa ascult o melodie superba a lui..Michael. Va las cu ea si va rog sa faceti ceva...sa le spuneti celor pe care ii iubiti asta! Sau macar sa le-o aratati. Nu mai lasati nici o secunda sa treaca fara ca ei sa stie ca sunt importanti pentru voi. Si ma refer la oricine care pentru voi conteaza. Colegi de serviciu, prieteni, oameni pe care poate nu i-ati mai vazut de cine stie cati ani dar la care va ganditi cu placere. Faceti un efort, dati-le un telefon si aratati-le ca inca nu i-ati uitat, ca sunt cat se poate de prezenti in viata voastra.

You came and you changed My world A love so brand new You know that you came And you changed my world.

Slanic Prahova

2009-06-23T08:31:00.015+03:00

Si cum spuneam , a venit ziua cu povestea.Sa va zic pe unde am fost si ce am vazut.

Deci ne trezim noi duminica la 8 si punem in aplicare planul facut cu o seara inainte. Hopa mitica haida catre Slanic Prahova...E destul de aproape dar totusi departe, e munte, e departe de aglomeratia, balamucul si caldura din Bucuresti. Dimineata erau niste nori de ziceai ca vine potopul de aseara. Noroc cu www.accuweather.com si prognoza lor. Asa am stiut ca putem sa o luam din loc linistiti. Si mare dreptate au avut. A fost o vreme superba. A batut un pic si vantul. Numai bine. e adevarat ca ne-am trezit la 8 ca sa iesim pe usa dupa 12, ca sa oprim ca de obicei in Bikers la papa :)

Pe la 1 si ceva plecam si noi. Nu ma intrebati pe unde am luat-o ca nu cred ca as putea reproduce traseul. Stiu doar ca la bifurcatie am luat-o in dreapta si dupa aceea intr-un giratoriu parca tot in dreapta. Cert este ca la un moment dat ne-am oprit si ne intrebam unde suntem si cat mai avem...Vreo 14 km cica, daca ne luam dupa GPS. Cand ma uit deasupra capului un banner pe care scria ceva de genul Bine ati venit in Slanic Prahova. LOL

Si am ajuns in parcare am oprit si am vazut...inghetata. Cand stateam la coada sa luam o inghetata un nene vazator si el arunca intrebarea: Si...cum e primul an de zbor? Noi..ha? Nenea: Cu domnisoara vorbesc am vazut ca e incepatoare.. :) Eu: Pai cum sa fie? Frumos... Nenea: Pai si nu ti-e frica? Eu : Nu..ca e el mereu cu mine. :* Si cum era salina langa hai si noi. Asta bineinteles dupa ce am mancat inghetatele si dupa sesiunea de pozare :)) Si hop si noi la salina. 14 RON de caciula cam mult dar na..poate om vedea ceva mumos. Peripetiile au inceput inca de la lift. Cei patru pereti de scanduri izbindu-se de peretii de sare nu au facut calatoria prea placuta ba dimpotriva...chiar interminabila de-a dreptul. In fine. Ajungem noi cu chiu si cu vai jos. Deja ne gandeam ca daca pica liftul sa ne punem castile pe cap, desi vorba aia restul de oase tot praf ar fi. So...ajungem jos. Cand ce sa vezi...? Pai mai nimic de fapt. Nu tu un om acolo sa iti povesteasca istoria locului in 3 cuvinte sa iti zica una alta nimic. Te invarti tu singur de nebun. I can live with that, dar cu jucat fotbal si cu BUFET cu astea parca nu. Ce sa mai zic..talcioc in toata regula. Si cum in 15 min maxim s-a terminat, s-a terminat..hop sa ne intoarcem. Cand ce sa vezi??? Un codalau la urcare.....muicaaaaaaaaaa. Si uite asa mai staturam vreo 30 de minute lejer la coada sa urcam, normal ca tot cu liftul balanganitor.

Well that's the life, that's the spirit. Right?!?! La intoarcere am batut recordul cu mult. Am zis ca ne intoarcem pe la 2 cunoscundu-ne stilul de mers ( mai ales pe al meu :P). Cand ce sa vezi...? La 9:15 eram acasa. E drept ca nu imi mai simteam degetele din cauza manusilor ( s-or lasa candva??). Sa speram ca mansoanele cele noi vor face minuni. So..per total o excursie foarte reusita. Am facut si eu primele mele serpentine. Au fost ok. Atata doar ca una m-a surprins si m-am trezit schimband viteza in mijlocul curbei ( desi stiam ca nu se face...:( ) si a fugit un picut de fund, destul cat sa zic aoleu ce tuta esti. Altceva?? O da..sosele pline de tampiti idioti cretini. Frate, nu o sa inteleg niciodata cum naiba vrei sa te risti si sa depasesti IN CURBA, pe serpentine cand nu vezi NIMIC in fata. Doar pentru ca pentru tine eu care mergeam cu 40 sau 50 mergeam prea incet??? Si daca era doar unu.... Cam atat. Va las cu pozele. Enjoy.

PS: Si Rod Steward cu o melodie care imi place tare mult. Vorba cantecului: they say I LOVE YOU

PS: later edit..tot uitandu-ma la poze nu pot sa nu remarc ce bine arata fata mea cu lamaile alea pe ea :P

Si a mai venit un weekend

2009-06-19T08:36:00.002+03:00

Azi e vineri deja! Timpul asta chiar ca trece repede. Deja vara e ca si terminata. Ce ne mai asteapta? A da..Craciunul si Revelionul. Dupa Pastele. Si iar vara..si iar Craciunul. Hai chiar sa fie asta viata? Intre ele nimic..? Tind totusi sa cred ca mai e ceva la mijloc si ca acest CEVA este cel ce conteaza. Banuiesc ca pentru fiecare ceva-ul e altul, dar atata timp cat el exista e OK. Si cum spuneam vine Tarja si noi nu mergem la concert din pacate. Lasa ca o sa mai vina ea :) Este vineri si eu ma gandesc pe unde mergem si ce mai facem. Am ajuns si eu la concluzia ca e frumos sa fii mereu altundeva, ca intr-adevar e placut sa te plimbi. Bine aici e de fapt chichita: sa te plimbi. Cand plimbarea se transforma in alergatura nu mai e deloc fun. Ne vedem luni si povestim despre locurile pe care le-am vazut.

Finlandia :)

2009-06-16T09:04:00.003+03:00

Ma gandeam la tara..adica Finlanda pentru ca ascultam o melodie tare draguta si mi-a iesit porumbelul. Oricum alcool nu mai gustam de cand suntem soferi constiinciosi si oricum nu gustam nici inainte decat la ocazii foarte speciale. Bebe-u' stie :D Ce vroiam sa spun? A da..iaca lume luati si ascultati si va delectati pentru mine cu un pahar cu Finlandia cu suc de grepfruit si gheata ...MMM

Directia...mereu inainte

2009-06-15T09:17:00.005+03:00

Si cum a fost weekend si cum cele doua demelze merg de nu au treaba, am plecat la o plimbare doua trei... :)

Sambata am plecat in directia Giurgiu. Tare frumos drumul ceva gen autostrada Soarelui pe unele portiuni, are si cateva curbe frumoase cu urcare si vreo 2 3 vai. Atata doar ca din pacate nu e tot drumul asa. La dus portiunea de drum stricat e mai micuta dar la intors sa se fi adunat macar vreo 10 km de sosea stricata, poate chiar mai mult. Daca stie careva cum ca ar fi mai putini ok, dar mie asa mi s-a parut. E drept ca la 10 seara si trei gropi ti se par ca se intind pe zeci de metrii, deci se poate si asta sa fi fost. Oricum frumos drumul si chiar instructiv pentru mine.

Cel mai tare a fost cand ma bag si eu pe un deal sa depasesc o Dacie si cand ajung in dreptul ei vad doua fete mari si zambitoare si zic:hopa.... Hihi. Erau doi neni politai. Noroc ca ala e DN si eu aveam vreo 70 la ora oricum. Am ras vreo cativa kilometrii de fetele alea doua zambarete. A da si sa ii vezi pe cate unii cum intra in depasire si baga niste fete pe geam uitandu-se sa vada daca au intuit bine sau nu.. Da mah sunt o EA : D Si Zambi tot o ea e!!

Am ajuns acasa pe la 2 noaptea gandindu-ma la diverse chestii din timpul drumului. Faza la care am ras la fel de tare ca la aia cu politaii a fost cand am dat intr-o groapa, un canal coborat vreo 10 15 cm si cu valuri de asfalt pe margini. Nu am mai apucat sa-l evit si zdrang gramada in el. Faza tare a fost ca hop si eu cu greseala de incepator: cand am vazut ca vine am tras ambreiajul ( biiiiiiine ca l-am tras!!) si m-am cam proptit in ghidon, motiv pentru care in mijlocul gropii am tras de ghidon cu acceleratie cu tot. LOL si uite asa a ajuns Zambi si pe mana mea la 8000 de ture :) Ma apucase un ras ca ma gandeam ca daca mai avea ceva infundat pe undeva sau ceva mizerii acum s-a curatat tot cu siguranta. Asa ca dragi tovarasi si pretini va recomand cu caldura sa..porniti la drum!

PS: vine Tarja si de data asta din pacate nu ajung la concert:( Asa ca va dau spre auditie Damned and Divine. Enjoy!

Villeeeeeeeee

2009-06-11T08:28:00.004+03:00

Hihi..cautam azi ceva pe net si..am dat de Ikkunaprinsessa cantata de Ville in his good old days. Si mi-am amintit ce melodie funny e, tocmai buna sa incepi o noua zi.

I..saw something in your eyes

2009-06-08T10:15:00.007+03:00

Acum am regasit melodia asta a lui Dave..nu o mai ascultasem de ceva vreme si acum ascultand-o mi-am adus aminte de ce imi place omul asta :) The BUTT rulz! PS: Too bad ca nu au mai venit :(

And now o dedicatie speciala : cel mai frumos solo de chitara cu gajait de albatrosi pe fundal numai pentru tine :*

In weekendul asta prelungit am avut parte de Zambi in toata splendoarea ei, smack de fata mumoasa chiar si cu lamaile pe ea :) Bineinteles ca eu ca tot omul care se asteapta sa mearga totul struna si sa nu se mai auda nici un zgomot ( ce naiba o fi aia motor silentios) in loc sa ma uit la drum stateam si ascultam de unde venea zornaitul. Cea mai tare faza a fost pe podul Grant la inapoiere aseara cand saracuta isi schimbase vocea de soprana intr-una de bariton :S si ma gandeam ca neaparat trebuie discutat subiectul, pentru ca trebuie sa aflu de la ce o fi. E, maxim 200 de metri mai jos cand it gave a nice shut down am aflat: intra pe rezerva. Si cum la fata mea "intrarea" e manuala, trebuie sa dai de robinet in jos..Well am tras pe dreapta si am dat drumul la benzina. Normal ca nu m-am prins ca mai trebuia sa trag si socul, si dupa 4 incercari de pornire am dat flash-uri in disperare, sa vina ajutorul :* el fiind deja pe cealalta parte a intersectiei. LOL si uite asa am aflat si eu cum e cu ramasul fara benzina. Funny thing :) Funny pentru ca eu eram ferm convinsa ca saraca fata mea a patit total altceva...Ca cine stie ce i-oi fi facut :( Concluzia: sa traiasca fata mea si eu pe langa, si sa mearga la fel de bine nspe milioane de ani de acum incolo.

PS2: Iar tu sa fii mereu pe langa mine si sa ma ajuti cu un sfat sau cu o palma figurata dupa ceafa. Multumesc pentru tot :*

MULTUMESC

2009-06-05T10:06:00.002+03:00

Iglesias for ..ever :)

2009-05-31T12:46:00.003+03:00

Si pentru ca e duminica iar ieri am dansat cum nu o mai facusem de mult, tocmai pe aceasta melodie o dau azi spre ascultare. Enjoy people si vorba lu' nenea Iglesias: gustati viata :)

Zambi

2009-05-29T08:56:00.007+03:00

...e pe punctul de a fi gata. Abia astept. Mai am un pic si mor de nerabdare, desi se zice ca nerabdarea si mersul pe doua roti nu ar face casa buna. Oricum abia astept sa fie gata sa mergem la plimbarica. Ne-am mozolit aseara de ulei, dar hmm...i liked it. E fata mea si trebuie sa am grija de ea. Ca asa o sa aiba si ea de mine. E interesant sa iti bagi nasul prin toate alea, mai vezi si tu pe unde e lantul, cum se pun axele si pe unde curge uleiul. E chiar distractiv. Asta bineinteles in cazul in care ai un om desptept si priceput prin zona care doar mai mormaie "da-mi si mie cricketul si o tubulara de 10" :P Si in fata ta vezi cum rechinuta se face bine si creste tot mai mare :) Cum ziceam..haida copii la plimbare ca a venit varaaaaaaaaaaa.

PS: Frumoasa motocicleta asta,nu? M-a intrebat careva zilele trecute de poza ca e tare reusita. E luata de pe un site american, si mi-a placut, are personalitate. Hmm? As face-o pe Zambi asa, cred ca i-ar sta bine cu asa niste ochi mari. PS2: Super tare cantecul lui Springsteen. L-am cautat de mi-au iesit ochii.Hai ca l-am gasit in sfarsit. Enjoy!

Cruelty...:(

2009-05-28T14:39:00.004+03:00

Tocmai am vazut un minut din filmuletul de mai jos si..nu pot spune decat ca putem spera ca imaginile sa fie contrafacute dar nu prea cred. Cand ma aude lumea ca nnu mai manac carne de peste 4 ani zice ca sunt cu capul, dar uitandu-ma la acest film nu pot spune ca am facut ceva gresit. Discutia e lunga si nu cred ca are rost sa spun ce motive am avut eu ( de sanatate), dar cred ca..e mai bine asa. Cel putin pentru mine. Chiar daca sunt zile in care nu prea mai am chef de mancat legume sau branza. Va las sa va uitati pe acest site...si sa ma anuntati daca mai puteti manca produse din carne dupa. Si daca da, inseamna ca aveti nervii tari..sau..:( http://www.chooseveg.com/animal-cruelty.asp

Sidebar

2009-05-27T10:50:00.004+03:00

Dragi cititori amatori de diverse, va recomand ultimele noutati in materie de linkuri de pe acest mirific, daca mi se permite sa spun asa, blog: side bar-ul devine din ce in ce mai neincapator si mai avid dupa informatii diverse. Am trecut prin linkurile catre youtube, prin versuri si arhiva, si am ajuns la bancuri :), chestii de notat in agenda si acum linkuri pentru timpul liber. Va recomand sa bagati un ochi si daca va place vreo locatie sa dati o raita pe acolo. Noi le-am probat pe toate si deci le recomand cu caldura. Piranha nu cred ca mai are nevoie de introduceri, stie toata lumea locatia, si a devenit si mai ok de cand au mai schimbat si ei una alta la interior. Cocosu e un loc interesant mai ales daca vrei atmosfera relaxata si muzica live..lautareasca, populara si chiar si usoara :) Biker's e prin Otopeni dar se merita drumul pana acolo. E altceva.. Christie's l-am cunoscut cu vreo cativa ani in urma si ma mira si acum preturile dar mai ales cantitatile enorme oferite in schimbul banutilor.:P Iar cele doua pensiuni sunt pentru cei care vor altceva si sunt in pana de idei. Amandoua vizitate de noi. Si oricum sunt locuri unde o sa mai mergem cu siguranta.

Pentru plictisiti...

2009-05-26T10:15:00.006+03:00

Aloooo lume care esti plictisita, vezi ca alti nu e :P "E" ca e sub 50! Am primit o apostrofare de la colega de suferinta din blogosfera, Emilia, astfel ca m-am simtit si iote ca mai bagai ceva. Acum sunt in asteptare. Zambi a mea e in garaj asteapta ca domnul meu scump sa isi faca timp si de ea. Si cum timp e dar e pentru altele mai importante aducatoare de fonduri nu haplea mancatoare ca a mea, o sa mai astept ceva vreme. Sa speram ca pana saptamana viitoare o sa fie gata. Acum va primi saracuta fata mea mumoasa ulei Motorex. Sa vedem asta cum ii place. A da, si Rozi intra la revizie pentru schimbat ulei. Putoline-ul ala de anul trecut nu pare sa ii mai placa, asa ca face urat la schimbat viteze, caraie mai rau ca o cioara intrata pe o linie de fax. Intre timp Aprilica a intrat la dezmembrare. Pentru cei interesati de bucati dintr-un Pegaso din 93 nu ezitati sa scrieti ori acilisa ori pe mociclism. http://www.motociclism.ro/forum/index.php?s=&showtopic=367162&view=findpost&p=1903422 Deci dragi tovarasi si pretini va las acum cu muzichia recent descoperita in urma vizionarii unui film interesant ce sa zic. Filmu se cheama "Amurg" e cu bampiri deci e ok, iar cantatorii se cheama Paramore. Dedicatie speciala pentru Scumpi meu: My heart...:*

PS: Bebe-ul meu, aka Dana2 se apuca de soferit. Hihi. Sa speram ca Ionel va suporta tratamentul aplicat si nu va sucamba. Desi vorba aia, nu a sucombat el la mine, deci e tare si suporta cu stoicism. Spor la invatat!

Muzichie

2009-05-22T09:04:00.008+03:00

Ma tot gandesc la ce muzica mi-a placut de-a lungul timpul, daca ceva s-a schimbat sau dimpotriva a ramas la fel. Ce e drept e drept mi-a placut muzica buna din totdeauna.Imi amintesc cu mare placere cand eram mica si mergeam la gradinita ma trezea mama dimineata cu Trei culori la radio ( ok, nu e muzica buna, but it's something I can recall :P). Ascultam Sacrifice a lui Elton John si Gabriel Dorobantu :) pe atunci. A da si Loredana Groza. Cate valuri a facut Buna seara iubito, nu ca pricepeam eu pe la 4 ani despre ce era vorba in propozitie, dar suna bine melodia. A si Mihaela Runceanu si Aurelian Andreescu.Apropos de cele doua mari talente are Romaniei: m-am bucurat enorm cand Jurnalul National a scos CDurile cu ei. Le am cumparat si le ascult cand am timp cu foarte mare placere. Ce pot sa spun decat: mare pacat pentru ca nu mai sunt printre noi. Din repertorul international aveam ABBA si Roxette, ce vocalize mai faceam pe o caseta cu Crash, Boom , Bang pe la o vecina de la o scara mai incolo.Bineinteles ca erau si New Kids on the Block, East 17 si mai apoi Take That ( ua ce mare fan am fost :) ). Si normal, cine nu asculta Depeche Mode?? Mi-a placut mult de tot muzica de pe coloana sonora a serialului Twin Peaks. Are ceva magic. A si tangoul acela mirific din Parfum de femeie. Vremea a trecut si Take That nu mai erau asa ca am trecut la Robbie Williams direct. Mare om, mare caracter :D I love him still! Prin 2000 s-a produs un declic si hopa am dat la un moment dat prin februarie pe la radio peste o melodie care avea sa isi puna pecetea pe urmatorii ani ai vietii: Join me. De aici a inceput un traseu anevoios de fan HIM...si cam tot din 2000, de la un CD dat de cineva spre ascultare mi se trage si pasiunea pentru vocea Tarjei si versurile lui Thuomas. She is my sin imi place si acum. Acum pot spune ca mi-am mai rafinat gusturile muzicale si ascult diverse: de la Anouk la Lara Fabian, trecand prin L'ame immortelle si Savage garden, ajungand la Robbie Williams, Lacuna Coil, Roxette si altii. Am devenit fan Leonard Cohen si zic ca s-a meritat pentru ca e un om deosebit. Evanescence si Breaking Benjamin ne fac zilele mai frumoase, iar Rammstein si Tori Amos, tanti Tori cum ii spun eu :), raman preferatii mei pentru anumite stari de spirit. Muzica este diversa, genurile sunt diferite, totul e sa sune bine. Si cum bine se stie, a suna bine inseamna de la om la om total altceva. Muzica clasica va avea mereu ceva aparte pentru mine, ca de altfel si raposatul Falco. De la Mozart la Verdi trecand prin Vivaldi si Wagner as asculta orice. Rahmaninov si Tchaicovski au sunat din totdeauna foarte foarte bine pentru urechile mele. Nu regret decat faptul ca de un an incoace nu am mai apucat sa merg la opera, dar promit sa repar aceasta eroare. Va recomand Nabucco. eu una l-am vazut de cel putin 10, dar de fiecare data m-a emotionat. Opera asta are ceva sublim in ea, si cum mie din totdeauna mi s-au parut extraordinare corurile ce pot sa mai spun de acela celebru din Nabucco? Poate doar ca este divin... Asa ca imi iau ramas bun pentru acum cu speranta ca v-am facut pofta sa ascultati niste muzica buna. Ma rog, fiecare cu ce-i place si mai ales cu ce inseamna muzica buna pentru el/ea. Enjoy the silence!

Murakami Ryu, rebelul

2009-05-21T09:33:00.012+03:00

Ne continuam periplul prin lumea minunata a Japoniei si ajungem astazi la unul dintre preferatii mei: domnul Murakami, Ryu Murakami. O sa ajungem si la celalalt Murakami, el fiind logic preferatul meu celalalt :) Murakami Ryu este un tip genial, dupa umila mea parere. Este un fel de David Lynch al Japoniei, un Lynch al cartilor nu al filmelor. Cred acum ca mi-a venit ideea, ca lui Lynch i-ar place la nebunie sa faca o ecranizare dupa Ecstasy de exemplu. Deja si vad un fel de Wild at heart partea a doua. Inca nu stiu cine ar fi protagonistii, actorii vreau sa spun,dar ar gasi el Lynch unii pe masura. Cu siguranta. Cum spuneam, Murakami este un extravagant, un nonconformist, unul caruia ii place sa arate toate dedesubturile, caruia nu ii este frica de nimic, personajelor lui insa le este frica de..diverse. Cartile lui atrag, incita, iti excita nervii, privirea, gandirea, simturile. Te atrag in mijlocul vartejului din care nici cand ai terminat de citit s-ar putea sa nu mai scapi. Are el un fel de a scrie care pe mine ma lasa buimaca de fiecare data. E cred si ceva aproape freudian la mijloc, are cred eu chiar efect terapeutic. Asta depinde de terapie, dar probabil si de "boala" :P Cum spuneam, biblioteca mea e plina de intreaga serie aparuta, sper sa le fi luat pe toate. Am inceput cu "Albastru nemarginit, aproape transparent", am continuat cu "Copiii de aruncat", am trecut prin "Supa miso" si am ajuns la "Ecstasy". "Albastru..." este deseori comparat cu Trainspotting. Eu il vad mai aproape de Blue velvet al lui Lynch. Chiar am senzatia ca personajele trec prin aceleasi transformari. Droguri, sex si ciudateniile vietii sunt toate prezente. Un grup de japonezi tineri experimenteaza viata pe o fosta baza americana si fac cam tot ce le trece prin cap. Si le trec muuuuulte. Eu acest roman il vad ca pe unul scurt dar concis, unul de inceput de initiere. Consider ca a scris totusi altele mai bune. "Copiii de aruncat" este un fenomen pentru mine, ajunge sa fie pe aceeasi treapta cu "Kafka pe malul marii" al lui Haruki Murakami. Sunt carti pe care odata ce le-ai citit te transformi, risti sa nu mai fi la fel. Si poate nu e doar un risc ci un adevar. Cartea asta este o epopee, una moderna in adevaratul sens al cuvantului. Personajele trec prin niste situatii atat de greu de inchipuit si totusi le vezi parca intamplandu-se intr-un real fictiv care te lasa masca. Poveste porneste de la doi bebelusi abandonati in casete de bagaje intr-o gara, si continua cu vietile lor impreuna. Este o intriga extraordinara, cu cei doi baieti la orfelinat si mai apoi la familia adoptiva. Sa ii vezi si sa ajungi sa ii cunosti pana in forul lor interior este ceva fantastic, o aventura pe care o traiesti cu ei impreuna. Dar sa ajungi sa ii cunosti inseamna sa realizezi si cat de diferiti sunt cei doi, sa ajungi sa-i cunosti inseamna sa iti dai seama de faptul ca destinul lor nu a fost niciodata comun.

Pe cînd îşi termina de dat cu ojă degetul mare de la mîna stîngă, bebeluşul, aproape asfixiat în cutia de carton, a început să transpire abundent. Mai întîi sudoarea i-a curs pe frunte, pe piept şi la subsuori, dar treptat i-a acoperit tot corpul şi l-a îngheţat. Şi-a mişcat degeţelele şi a deschis gura. Apoi a izbucnit deodată într-un plîns exploziv, din pricina căldurii. Era imposibil să dormi liniştit în cutia aceea în care nu intra nici un pic de aer proaspăt şi totul era umed. Fierbinţeala îi făcea sîngele să circule de cîteva ori mai repede decît în mod normal şi l-a trezit. În cutia încinsă şi întunecată, bebeluşul s-a născut din nou, la şaptezeci şi şase de ore de cînd ieşise din pîntecele femeii. A continuat să plîngă pînă cînd a fost descoperit.

Este ceva ireal sa te gandesti ca vrei sa iti gasesti mama doar dupa bataile inimii pe care ti-le amintesti si dupa mirosul pe care ea il degaja. Dar la un moment dat declicul se produce, si...nu mai vrei s-o intalnesti ca sa o cunosti si atat ci vrei s-o gasesti ca sa o omori. Sfarsitul povestii? Cititi si promit ca nu veti regreta nici macar O FILA!

În timp ce privea poze cu machetele construite de Hashi pe duşumeaua dormitorului, psihiatrul a început să vorbească: — Cu toatele sînteţi, desigur, învăţate cu copii lipsiţi de contactul cu părinţii, după care tînjesc, şi care se închid în sine. Dacă scoatem din discuţie bolile psihice congenitale, psihozele copiilor şi ale sugarilor au două cauze posibile, şi anume relaţiile cu părinţii şi factorii de mediu. După cum ştiţi ca educatori, într-un anume sens, toţi copiii sînt psihotici. Mentalul se dezvoltă în aceeaşi succesiune ca şi fizicul. Pentru ca această dezvoltare să decurgă după cum trebuie, sînt necesari anumiţi stimuli din mediul înconjurător, anumite indicaţii. Este imposibil însă ca aceasta să se întîmple la modul ideal, ba mai mult, propriile noastre puteri sînt limitate şi un copil care se dezvoltă rămîne cu o sumedenie de probleme nerezolvate. În ceea ce îi priveşte pe cei doi, poate fi o schizofrenie infantilă în fază incipientă şi, în acest caz, este vorba de o deficienţă organică, de o afecţiune cerebrală, probleme de metabolism, sau chiar probleme genetice, din nefericire în stadiul acesta nu mă pot exprima. Dacă cei doi suferă de autism, se poate spune că este un caz medical ieşit din comun, şi eu unul tind să cred că aşa stau lucrurile. Este vorba de o psihoză infantilă simbiotică, o tulburare care apare la separarea de mamă. La aproximativ şase luni, copilul începe să facă distincţia între sine şi celălalt şi îşi pierde sentimentul de unitate cu mama. În acest moment, se refugiază în iluzia plăcută de putere nelimitată a sentimentului de comuniune cu mama, pe care a avut-o în primele şase luni de viaţă. Nu interacţionează cu cei din jur, percepe mediul înconjurător ca fiindu-i ostil, ca fiind cel care l-a despărţit de mamă şi încearcă să îl distrugă. Se închide în sine, în iluzia omnipotenţei. Să luăm de pildă cazul lui Hashio Mizouchi. Refuză aproape în întregime să interacţioneze cu alţii, dar îşi construieşte acele miniaturi neobişnuite. Vedeţi dumneavoastră, autismul poate lua două aspecte, creator sau steril. În cazurile în care pacienţii s-au separat de lume şi sînt într-o stare mentală sărăcită, spunem că avem de-a face cu un autism steril. În cazurile în care există o lume mentală bogată, este vorba de autism creator. Desigur, în cazul lui Hashio Mizouchi, avînd în vedere artifactele pline de imaginaţie pe care le produce, este vorba de cel de-al doilea tip. Apoi, Kikuyuki Sekikuchi. Acest copil acuză teama de nemişcare şi îşi doreşte o deplasare rapidă prin aer, dar nu participă în mod activ în lumea exterioară. Prin această mişcare precipitată încearcă mai degrabă să intre în sine. Obsesia sa, că lîngă el se află ceva care se pregăteşte să îşi ia zborul, cu mare zgomot, denotă de fapt teama pe care o simte faţă de el însuşi. Lucrul în care este adîncit Hashio Mizouchi cînd îşi construieşte grădinile sale miniaturale şi cel de care se teme Sekikuchi Kikuyuki sînt unul şi acelaşi. Ştiţi de fapt despre ce este vorba? Este vorba de energie. De cînd mi-aţi telefonat mi-aţi trezit interesul şi am căutat informaţii despre nou-născuţii descoperiţi în boxele de bagaje. Din 1969 şi pînă în 1975 au fost găsiţi în toată ţara nu mai puţin de 68 de copii. Majoritatea au fost însă abandonaţi după ce muriseră. Dintre cei cîţiva care încă trăiau, mare parte au murit în boxe. Foarte puţini au fost descoperiţi în viaţă, dar şi aceştia au murit în spital, la scurt timp. Singurii supravieţuitori sînt aceşti doi copii. Evident că nu au amintiri conştiente, dar la cîteva ore de la naştere au văzut moartea cu ochii. Această spaimă rămîne la nivel inconştient şi faptul că trupurile lor au rezistat şi au învins e întipărit undeva în memoria lor, fie în corpii mamilari, fie în lobul frontal, fie în hipotalamus. Energia teribilă care i-a făcut pe aceşti doi copii să supravieţuiască se află undeva acolo, şi cîndva va împiedica funcţionarea firească a creierului. Prin urmare, cei doi nu pot controla această energie, într-atît este de puternică. Va dura cîţiva ani pînă cînd vor putea să imprime o anume direcţie acestei energii. — Şi ce ar fi bine să facem? au întrebat călugăriţele. Va trebui să meargă la şcoală şi poate o să îşi găsească nişte părinţi adoptivi. Nu pot creşte normal dacă suferă de autism. — Există un tratament pe care îl consider eficace pentru a putea domoli această energie. Trebuie într-un fel sau altul să îngropăm această energie în circumvoluţiunile creierului pînă cînd ea va putea fi controlată. Trebuie să îngheţăm metaboliţii şi neuronii scăpaţi de sub control. Tratamentul acesta a fost folosit şi dezvoltat în America pentru cazurile de schizofrenie acută provocată de substanţe halucinogene. Pacientul se întoarce încă o dată în pîntecele mamei, într-o stare perfectă de serenitate şi ordine. Este pus să asculte anumite sunete, sunetele unei inimi, acţionate electric; bătăile inimii unei mame, aşa cum le aude un embrion în pîntecele femeii. Inima se aude în interiorul corpului foarte tare, deoarece sunetele nu sînt transmise prin aer, ci prin lichid. Nu este vorba numai de sunete, căci acestea sînt transmise fătului prin vibraţiile sîngelui şi lichidului limfatic. Se aude ca o gamă muzicală complexă. Această tehnică a fost prezentată anul trecut, în America, la o conferinţă de psihiatrie. Atunci, un anume Michael Goldsmith, profesor la Massachusetts Institute of Technology, care se ocupă cu neurochimia – dar în timpul liber scrie romane SF – a făcut o observaţie interesantă: se pare că aceste sunete sînt foarte asemănătoare cu cele pe care le emit sateliţii artificiali de la NASA. Desigur, nu este decît o coincidenţă. Eu am ascultat aceste bătăi de inimă, ca experienţă, şi vă pot spune că este într-adevăr deosebit. Ascultate în stare de semiconştienţă, conferă un sentiment copleşitor de pace şi beatitudine. Dumneavoastră sînteţi credincioase şi poate că nu se cuvine să spun aşa ceva, dar cred că acesta era sentimentul de beatitudine pe care îl răspîndea Hristos. Din ziua următoare, Kiku şi Hashi au început să meargă la spital. Luau o doză de somnifere şi apoi li se punea o înregistrare cu bătăile unei inimi, aşa cum le aude un făt în uter.

"In supa miso" este grozav, este un fel de Blue velvet combinat cu Wild at heart, este ireal si dur, si totusi din nou parca vezi totul intamplandu-se. Un tanar devine ghid pentru straini. Ghid al cartierelor de placeri din Tokyo. Or exista si la noi din astia? Si ce fac, te duc in Bamboo? ;) La un moment dat este "racolat" de Frank, un american ciudat, si de aici tanarul nostru porneste intr-o calatorie de neuitat si din care e cat pe ce sa nu mai scape viu. Exista o scena care aminteste de una din "Wild at heart" ( cea cu impuscarea din greseala si cu zburatacirea capului) dar si cu una din "Kill Bill" ( celebrul masacru de la nunta). Dar in scris...ooo, in scris e altceva. Parca scrisul depaseste cu mult vizualul, tocmai pentru ca trebuie TU, cititorul, sa iti inchipui cum arata personajele, sa le vezi schimonoselile pe fata, sa le citesti ura sau groaza din ochi. Celor slabi de inima sau de inger nu le recomand DELOC romanul acesta. De fapt ca veni vorba nu il recomand pe Murakami. Ultimul roman, "Ecstasy" este o incursiune in viata unul japonez, departe de casa, adica tocmai in vestita America. Acolo da peste niste personaje aproape de basm, dar unul din asta mai suprarealist, care scot din el tot ce credea ca nu exista. Sado-masochismul este in floare, femeile frumoase si barbatii cu bani sunt si ei prin preajma. Totul porneste de la un banal cersator care ii inmaneaza tanarului un bilet cu un numar de telfon. La capatul celalalt al firului, o femeie. Care ce face? Ii propune ...ceva. Ce? Sa ia o pastila de ecstasy atunci cand va fi langa o "amica de incredere". Ce se petrece mai departe? Nici nu o sa va vina sa credeti. Pentru asta luati si cititi. Va recomand calduros ca si coloana sonora: HIM "Bury me deep inside your heart" de pe albumul "Razorblade Romance".

850 de km

2009-05-18T18:28:00.006+03:00

Doua drumuri in doua zile, dus intors dus intors. E interesanta Valea Prahovei si pe la 8 seara si pe la 4 dimineata, ce sa spun? Nu credeam ca Rozi sa ajunga pe traseu de motocross si sa mai si faca fata cu brio testului? :P Ne simtim ca dupa 1000 de flotari si 1000 de genoflexiuni deh am urcat 7 dealuri si am coborat cam tot atatea vai ( vorba vine ca la 12 noapte cine naiba mai sta sa numere?!) Nu am poze ca doar camera mai lipsea s-o mai car, iar cu telefonul nu am avut chef sa fac. Doritorilor de aventuri le recomand drumul Bucuresti Ploiesti Predeal etc Rasnov Zarnesti Poiana Marului si mai sus pe deal, si daca se poate tot la ore tarzii din noapte. A da, si ca sa fie tacamul complet neaparat cu niste sport touringuri nu cross-uri sau alte asemenea "jucarii" :D Enjoy the ride! PS: Rozi draga de tine, thank you very much ca ne-ai adus safe and sound inapoi.Data viitoare va fi si Zambi cu tine :)

Later edit : Inca ne mai chinuim sa facem consumul care iese cam mic pentru ditamai motorul. Daca stie careva sa imi zica si mie cat e benzina la Petrom ca sa pot face calculele, nu de alta dar iese ceva ametitor gen 4,5% si sincer nu cred ca e asa. Iar daca e..mana mea, Rozi a devenit cea mai buna prietena a noastra :D O vom lua peste tot

Stire de ultima ora :(

2009-05-15T10:17:00.001+03:00

http://life.hotnews.ro/stiri-showbiz-5705991-depeche-mode-anulat-concertul-bucuresti.htm Off... PS: asta e macar ne luam banii pe bilete, ca oricum aveam nevoie :P

Tanizaki Junichiro

2009-05-14T20:09:00.010+03:00

Si acum despre unul dintre autorii de la inceputurile mele intr-ale niponologiei: Tanizaki Junichiro. Un domn care la vremea lui (prima parte a secolului 20)a socat cu cele descrise. Prima carte a lui am citit-o inca de pe vremea liceului, in germana. Se numeste "Kagi" adica "Cheia". Nu stiu sa existe traducere in romana. Carte este tipica pentru Tanizaki. Prezinta viata unui barbat ajuns la o varsta la care doar "drogul" ii mai mentine potenta. Cartea este compusa din doua jurnale cel al barbatului si cel al sotiei. Povestea este dementiala si atat de bine scrisa incat nimeni dar absolut nimeni nu ar putea sa-si dea seama de sfarsit. O poveste despre viata sexuala a unui cuplu la prima vedere conventional, care este orice numai asta nu. O poveste despre inselatorie, despre mister, despre ce este in stare sa faca o femeie pentru ea si pentru fiica ei.

Find beauty not only in the thing itself but in the pattern of the shadows, the light and dark which that thing provides.

"Labirintul destinului" sau Manji in japoneza a fost tradusa si pentru cei ce doresc sa citeasca ceva ce seamana ca stil destul de mult cu romanul descris mai mult pot sa il aleaga pe acesta. La fel, intriga, mister, dragoste, perversitate...Un adevarat cocktail Molotov.Oricum zic eu ca merita banii. Ultima carte pe care am citit-o acum vreo doua saptamani a fost " O pisica, un barbat si doua femei". De dimensiuni mai reduse fata de cele anterioare, acest roman este unul tipic pentru Tanizaki. Un triughi amoros cel putin bizar, compus din fosta si actuala iubita plus un barbat cam..pampalau, condimentat cu o pisica la care cei trei cat si mama soacra (mama lui) se raporteaza fiecare intr-un mod care mai de care mai bizar. Fosta iubita ajunge sa primeasca pisica pe care nici macar nu o suporta, si mai mult ajunge sa o indrageasca. Barbatul care rasfata pisica mai mult decat pe propria iubita, ajunge dintr-un capriciu al actualei iubite sa renunte la pisica. Actuala iubita la randul ei desi la inceput pisica i se parea un animalut dragalas, ajunge treptat sa o gelozeasca si sa-si doreasca sa dispara cat mai repede. Sfarsitul? Unul pe masura.

We Orientals find beauty not only in the thing itself but in the pattern of the shadows, the light and darkness which that thing provides.

Va recomand macar cele doua traduceri, tuturor celor care nu se dau in laturi de la a naviga prin colturile ascunse ale mintii si sufletului de orice gen sau nationalitate ar fi el. PS: Tocmai citesc Club Gourmet, o colectie de nuvele. Cand termin voi reveni cu detalii.

Yamada Taichi

2009-05-14T08:29:00.008+03:00

Am decis sa impart si cu restul lumii cartile care mi se par sau mi s-au parut mie bune. Cum bine stiu prietenii mei, eu am terminat limbi straine sectia japoneza, astfel ca este si normal sa vorbesc despre carti de autori japonezi. Ca doar de asta m-am apucat de japoneza, ca eram fascinata de cultura lor asta asa mai ciudatica :P Cum ziceam, ma apuc de facut recenzii dar unele asa sa se vada ca au fost facute de mine. Inca mai ma gandesc daca sa prezint doar cartea sau sa prezint autorul. Astazi o sa va vorbesc un picut despre un autor care mi se pare foarte interesant, mai ales ca le are si cu paranormalul dus spre limita S.F-ului si parca nici chiar atat de departe:Yamada Taichi. Este un nene deja de o varsta respectabila , care are la activ atat carti, dar si o ecranizare dupa unul din romanele sale. In Romania s-au publicat romanele "Straini" si "In cautarea unei voci din departare". Ce sa spun despre cartile astea? In primul rand ele reflecta o conceptie total diferita despre viata dar mai ales despre moarte. Imi sustin parerea cand spun ca ele trebuie citite, pentru ca daca m-as apuca sa le povestesc si-ar pierde tot farmecul. Oricum autorii contemporani secolului 20 au adus altceva, mai ales din punctul de vedere al cititorilor straini. Din puntul de vedere al japonezilor s-a produs o oarecare intoarcere la origini, la vechile mituri si legende atat buddhiste cat si mai ales cele shinto-iste. Pentru un cititor nefamiliarizat cu Japonia cu conceptiile de viata ale locuitorilor acelor meleaguri cartile pot fi citite si intelese, dar intelese poate la un nivel oarecum superficial. Pentru un cititor nipon insa, trimiterile care mituri antice sau care scriitorii clasici sunt evidente. Japonezii au avut din totdeauna placerea pe care europenii sau americanii nu au cunoscut-o vreodata de a impleti vechiul cu noul. La japonezi vechiul a fost mereu "reciclat", tocat, maruntit si bagat la marele blender alaturi de nou. Noul fiind ori local ori international. Ce a iesit a fost rareori ceva de neinteles, in majoritatea cazurilor a iesit ceva ce doar dintr-un blender nipon putea iesi. "Staini" pune in valoare legatura celor ramasi in urma cu cei disparuti. Este un roman foarte interesant desi destul de scurt, nu este deloc stufos si se poate citi lejer in maxim o zi,asta daca vrem sa facem pauze de tigara cafea etc etc. Povestea se dezlantuie pe nepregatite si te inlantuie astfel ca nu mai poti lasa cartea din mana. Vrei sa afli ce se petrece si cu fiecare pagina data ramai tot mai surprins. Hideo Harada pare a fi japonezul tipic si in nici un caz nu se poate confunda cu vreun personaj din cine stie ce roman european. Ce i se intampla lui pare a fi ceva firesc ceva ce nu ar deranja niciodata ochiul si mintea unui cititor nipon, dar pe a celui european o va face cu siguranta. Intalnirea si mai ales coabitarea cu parintii de mult plecati dar si cu vecina cu cicatrice sunt si nu sunt tocmai suspicioase. Sfarsitul este unul foarte interesant si admit ca nu m-as fi gandit la o astfel de posibilitate. "In cautarea unei voci din departare" scoate la iveala modalitatea de a te casatori din Japonia si problemele pe care le poate ascunde un demers de genul acesta. Tsuneo pare a fi un barbat normal, un om care munceste pentru a preveni sederea la negru pe teritoriul Japoniei. El ascunde totusi un secret care il macina, si pana ce nu apare femeia a carei voce incepe in mod bizar sa o auda, el nu se poate elibera. De ce anume trebuie sa se elibereze? De secretul sau dar si de ...casatoria impusa, cea fara dragoste sau apropiere sufleteasca. Va reusi el oare? Si acest sfarsit este unul cu descarcari electrice si total imprevizibil, desi personal il prefer pe cel din "Straini". Deci pentru aceste zile de mai va recomand "Straini" si "In cautarea unei voci din departare", pentru niste perceptii total diferite de ale noastre, ale romanilor, si pentru a largi orizontul nu doar al cunoasterii ci mai ales pe cel al perceptiei. Lectura placuta. PS: Cartile au aparut in Colectia "Raftul Denisei"

Vine vine...:D

2009-05-08T09:23:00.003+03:00

Acesta este un ranjet al unui om care nu stie ce il asteapta dar care viseaza la ceva mumos foc. La ce ma refer? Mon bebe stie deja. La Dave aka the Butt, adica Dave Gahan de la Depeke. A si la ce mai visez? La inca un concert superb al lui Leonard Cohen. Am fost la celelalte concert si mi-au placut, atat de mult incat am luat bilete la Depeke inca din prima saptamana cand s-au pus in vanzare. Pentru Leo de care am aflat abia acum cateva zile, trebuie sa pun bani deoparte, ca mai avem si alte alea de cumparat pana atunci. Si concertele Placebo sau Within Temptation au fost super frumoase si au meritat atat banutii cat si deplasarea pana la Sibiu, cu Dana cu tot. Cat despre concertele Nightwish si cele ale Tarjei care s-au soldat cu autografe ce pot sa mai spun? Au facut toti banii! Singurul concert pe care il asteptasem si m-a dezamagit complet a fost cel HIM. Doamne abia asteptam sa vad un Ville in actiune si am vazut un Ville beat turta buhait si avand maxim 50 de kg. Dezamagire totala, plus 2 matahale in fata deci mai mult am ascultat, ca de vazut am vazut tot: pe poze!!

Viata pe doua roti

2009-05-06T11:27:00.003+03:00

...a inceput anul trecut. In the beginning ma gandeam cu frica la diverse posibilitati, daca asta daca alta, mereu legate de ceilalti de pe sosea si niciodata legate de tine, bravul meu sofer de pe vremea aceea. Mereu mi s-a parut ca esti un fel de Sf. Gheorghe ce se lupta constant cu balaurii din trafic, si nu neaprat ca sa o salvezi pe Ileana Cosanzeana sau cum o chema-o pe duduia din poveste, pentru ca "Ileana" ta este salvata de mult :*, ci pentru ca "nu-i asa" in trafic exista multi balauri:S A fost o vara superba si ma bucur pentru fiecare drum facut cu tine, chiar daca la vremea respectiva poate in sinea mea nu aveam chef de mers o noapte intreaga , sau de mers o autostrada intreaga numai pe ploaie. Acum insa, privind in urma, mi se pare totul atat de frumos si nu pot decat sa iti multumesc, pentru ca mi-ai bagat in simtire pasiunea asta. Sper ca mereu sa fiu la inaltime si mereu sa fii mandru de mine. A da ..si promit sa invat orice!

Pentru ca esti, pentru ca sunt

2009-05-05T11:39:00.005+03:00

Pentru tine: Adica....

Si pozele...

2009-04-29T16:00:00.008+03:00

Cateva poze artistice facute in ultimele saptamani. Doua de la Sibiu si una din oglinda BMW-ului :)) Enjoy the silence!

Pana cand

2009-04-23T21:22:00.003+03:00

...apar filmulete noi cu drumetiile de anul asta uite doua de anul trecut. O plimbare de vreo 400 km pana la Bran cu noua achizitie, aka Rozi care avea numere rosii pe atunci. O alta plimbare efectuata incepand cu ora 21:30 si terminata pe la ora 24 ziua urmatoare tocmai la Plaiul Foii pe langa Zarnesti. Aventura nu gluma!

Ca ma apuca nostalgia

2009-04-23T21:10:00.005+03:00

Asta faceam anul trecut de 1 mai... Si asta de ziua mea..:

Sibiu..Sibiu...Sibiu

2009-04-22T08:35:00.001+03:00

...si au venit sarbatorile deci trebuia sa nu stam acasa, TREBUIA! :P

Asa ca am plecat. E drept ca doar catelul si purcelul mai lipseau, desi cred ca daca ii luam si pe ei riscam sa facem pana si oricum la intoarcere nu stiu unde mai aveam loc si pentru ei ( oricum nu avem purcel:)).

A fost frumos si interesant. La Rasinari liniste si pace. Si mai liniste ar fi fost daca nu era kinderul ala alergator de cursa lunga o camera mai la vale de noi si mai ales daca nu s-ar fi trezit mereu cu noapte-n cap ca sa se posteze in fata usii zicand: "Tatiiiiiii uite! Ce e asta?!?! "

Albusa a fost o scumpa s-a purtat exemplar cu toata lumea, toti ducandu-i dorul acum. M-a surprins la plecare: ea care nu stie cum sa se dea mai la o parte din calea masinilor, hop la mine in brate in masina si nu mai vroia sa coboare. Am ramas impresionata. Chiar mi-a dus dorul ( si eu ei).

Centrul Sibiului identic si la fel. Am dat duminica peste o procesiune, toti cu mic cu mare au iesit din biserica inclusiv cei 5 6 preoti. Cand o sa avem timp si o sa mearga mai cu spor computerul o sa facem filmuletul demonstrativ pentru cele afirmate.

Interesant a fost la Paltinis...ma rog, interesant drumul. Am plecat zicand ca o sa facem n ani pana acolo si ce misto o sa fie. Drumul ..am crezut ca nu mai ajungem, ca se dezintegreaza masina sau ca ramanem fara benzina. In afara de o portiune de vreo maxim 10 km care sunt ok restul este jale. Chiar nu pricep cu ce motor te-ai putea duce pe acolo fara sa faci ca titirezul. Odata ajunsi sus, ne-am plimbat un sfert de ora ( ala academic) printr-o padure, ne-am uitat la floricele si la brazi dupa care hop facuram cale intoarsa. Drumul de intoarcere a fost grozav ca asa abia am putut admira panorama ( nu panarama!!).

Am uitat sa spun ca era sa murim de cald si sa facem insolatie, ceea ce nu credeam sa fie posibil acum in aceasta perioada si cu atat mai putin la Sibiu unde ar fi trebuit sa fie..frig!

Drumul de inapoiere a fost obositor. Am prins pe primele serpentine vreo doi idioti si uite asa o bucata buna de vreme am mers in afara localitatii cu viteza uimitoare de ..50km/h. Nu ca e vreunul din noi vitezoman dar chiar 50 a fost prea de tot. In rest caldura si drum. Pe autostrada la km 31 ne-am impotmolit si asa am facut inca o ora pana in Bucuresti. Motiv : pe banda de urgenta din 7 in 7 km cate un accident. Le urez multa....bip...celor care au contribuit la ele mergand cu 80 sau peste 100 pe banda de urgenta cand restul erau in coloana mergand cu 20. Cine si-o cauta si-o gaseste, spus mai plastic asa!

Acum asteptam vacanta urmatoare. 1 mai ..here it comes.

PS: Amatorilor de mancare chinezeasca sa manance in Mallul din Sibiu asa ceva doar in cazul in care au la ei o palarie de bani si chiar nu stiu pe ce sa-i cheltuie. Mancarea ok dar preturile muuuult prea mari pentru o mancare doar ok. :S

Later edit: Asta a fost anul trecut de Pasti la Sibiu...

Si pentru ca...

2009-04-03T09:01:00.001+03:00

Si pentru ca am vazut ca are lumea blog si oricum ma gandeam de muuuult sa imi fac si eu unul, acum ca tu ai, si are si Mircisoiu...cine sunt eu sa raman in urma?

Ca un flamingo adevarat in mijlocul turmei de oi promit sa fie asta altfel!

Na ca am zis-o si pe asta!

Hai la mai mare:P

Zambi, Rozi si restul lumii

2009-04-03T08:32:00.000+03:00

So...Zambi este Cbru' din dotare, iar Rozi Gpxu'.Pana aici toate bune si frumoase. Zambi este scoasa la inaintare pentru ca Rozi e inca in garaj la iernat, reparat, reconditionat etc.Pana cu ceva vreme in urma in dotare era doar bicicleta..acum ma pot considera "bogata" :)

Daca mai e si carnetul in portofel ( pe care de cand l-am luat nu l-am mai scos decat sa il arat laudandu-ma ca l-am luat ) totul este grozav. Asa ca ...sa pornim la drum!

PS: Recomand o buna stare de functionare atat a agregatului de sub sa, cat si o minte limpede, plus bani de benzina si de papa. Nu de alta dar un stomac oracaitor este ultimul lucru pe care ti-l doresti cand esti plecat la admirat peisajul si etalat talentul in dezvoltare:P

PS2: Recomand sa se aduca in buna stare cat mai repede ambele agregate! :D

Te ocupi tu de asta, da?